Epitetele Iubirii

Sarbatori Fericite + Planuri pentru 2012

2011-12-26T03:38:00.000-08:00

Cel mai important lucru in momentul de fata este ca voi sa aveti sarbatori cat mai fecirite alaturi de cei dragi, un Craciun Excelent si La Multi Ani (atat pentru cei cu numele de Cristian, Cristina sau Cristiana, cat si pentru noul an care bate la portile timpului).
Fie ca 2012 sa va aduca numai bucurii in casele voastre si in cariera.

Vorbind de cariera, sper din tot sufletul ca romanul Epitetele Iubirii sa apara in 2012 cat de curand posibil, ca si celelalte creatii epice sau dramaturgice ale mele.

La Multi Ani, Mark Twain!

2011-11-30T00:01:00.000-08:00

Astazi, 30 noiembrie, se implinesc 176 de ani de la nasterea marelui scriitor american. Mark Twain s-a nascut in anul 1835 la Missouri. Romane precum "Aventurile lui Tom Sawyer", "Aventurile lui Huckleberry Finn", "Prinț și cerșetor" și "Un yankeu la curtea regelui Arthur" sunt familiare multor oameni din lumea intreaga (cu siguranta cel putin una din aceste carti sper ca le aveti in biblioteca).
Ce se stie mai putin despre Mark Twain?
În iulie, 1895 a ales să inconjure globul. Va fi un drum lung, dificil, deşi era bolnav de ceva timp, cea mai mare parte dintr-o raceala. Itinerarul l-au dus la Hawaii, Fiji, Australia, Noua Zeelandă, Sri Lanka, India, Mauritius, Africa de Sud si Anglia. Deşi a călătorit mult şi a experimentat mult, pentru Twain trei luni în India au fost punctul culminant ani de-a lungul, dezvăluite in 712 pagini de carte, printre altele si-n Ecuator.
Viata conjugal maritala a fost asemeni unui labirint dedalian. Dar cum a inceput totul? Charles Langdon i-a aratat o fotografie a surorii lui, Olivia, spre Mark Twain; marele scriitor s-a indragostit din start. Si-au tinut corespondenta din 1868, dar Olivia i-a respins prima cerere in casatorie. Doua luni mai tarziu s-au logodit si un an dupa s-au casatorit in februarie 1870 in Elmira, New York, unde incepuse s-o curteze. Intre 1869 si 1871, cuplul a trait in Buffalo, New York. Olivia a nascut trei fiice: Susy (1872–1896), Clara (1874–1962) si Jean (1880–1909). Casnicia a durat 34 de ani, adica pana cand Olivia a murit in 1904. Avand in vedere ca Twain a murit in 1910, inseamna ca a suferit si in 1904 (la moartea sotiei), cat si in 1909 (la moartea fiului cel mic).
In 1909, Thomas Edison l-a vizitat pe Twain la casa din Redding, Connecticut si l-a filmat. O parte din montaj a fost utilizata in filmul de scurt metraj Print si Cersetor (1909).
De asemenea, s-a confruntat adesea cu probleme financiare, deoarece investea sume gigante in inventiile lui.
Fiind un umorist cu acte in regula, reusind sa faca haz de necaz, mai mult sau mai putin constient a dat nastere in carciumele, unde isi sustinea talentul oratoric poate primelor stand-up comedy-uri...

Stire de ultima ora - R.I.P. Ken Russell

2011-11-28T02:29:00.000-08:00

Acum o ora a murit regizorul Ken Russell in somn la venerabila varsta de 84 ani. Deoarece am scris un articol despre scriitori in lumea cinematografica, merita sa mentionez ca cel mai cunoscut film, Women In Love (1969), unde a primit si o nominalizare la Oscar la rubrica de Cel Mai Bun Regizor, este ecranizarea unui roman scris de D.H. Lawrence.
Saptamana trecuta am cumparat romanul Amantul Doamnei Chatterley (D.H. Lawrence) si Drumul spre inalta societate (John Braine).
Alte filme memorabile sunt: Mahler (1974) - unde a fost castigator Writers' Guild of Great Britain Award pentru Cel mai bun scenariu britanic, Tommy (1975), The Devil (1971) - scenariu adaptat dupa piesa de teatru scrisa de John Whiting.
Stirea este atat de fresh incat pe imdb nu apare scris decesul, ci doar stirea momentan.

Cele Mai Bune Filme cu si despre Scriitori

2011-11-16T00:09:00.000-08:00

In cele ce urmeaza am sa va prezint peste 100 de productii cinematografice sau televizate cu si despre scriitori.

THE WRITER IS THE WORD
Titlu inspirat dintr-un episod din Family Guy (vezi Season 7, Episode 2, I Dream Of Jesus), filme care au denumirea The Writer vor fi enuntate.
The Writer. (2003) este un scurt metraj alb-negru despre o femeie la vreo 40 si ceva de ani, care s-a decis sa devina scriitoare, izolandu-se intr-o casa. Monologurile n-o ajuta, confruntandu-se adesea cu intrebari banale complicate de propria-i personalitate literara. Regizat de Christopher Schiller, filmuletul de 22 minute poate fi gasit pe imdb:
http://www.imdb.com/video/wab/vi2599813657/
The Writer (2004) este un mediu metraj regizat si scris de Chad Michael, avand drept actori castigatorul Premiului Emmy, Terry Becker, si a superstarului trupei Radiohead. Filmul ne introduce in basmul viselor neintelese. Scriitorul Joshua Knowne (Jeff Jordan) sufera de cosmaruri pana sa-l intalneasca pe psihiatrul Dr Solomon(Becker). Acesta din urma ii marturiseste ca detine puterea de a vedea ce i se va intampla in viitor.
The Writer (2006) este un scurt metraj de 14 minute, in care traim misterele nedescifrate ale unui scriitor (as zice eu) postmodernist. Regizorul Jacob Mendel si actorul/ scenaristul Brad Detjen ne dezvaluie ce simte si cum gandeste un scriitor modern. Reclama o puteti viziona:
http://www.imdb.com/video/wab/vi1427151897/
Suprarealismul si avangardismul continua in alta productie semnata The Writer (2009), insa in regia + scenariul lui Rob Tyler. De data asta apare pentru prima oara in lista mea factorul extern, sotia, fiindca in timp ce Scenaristul dornic sa ajunga la Hollywood, sotia este tot mai dornica de sex.... un razboi intre iubire si succes intr-o drama romantica de 20 minute.
In 2010 au aparut alte doua filme despre Scriitor. Larry Rosen (regizor si scenariul) este Chris Jones, un scriitor intervievat despre cartea lui. Intrebat despre beneficiile unui romancier, ajunge sa intre intr-o lume fantastica imbinata cu note de drama, comedie si thriller. Cea de-a doua productie este tot o drama de 62 minute, insa despre un scriitor in devenire. Rolul femeii muze se amplifica. Reclama:
http://www.imdb.com/video/wab/vi3028391961/
De schrijver en de dood aka The Writer, desi s-ar traduce din germana Scriitorul si Moartea este un desen animat de scurt metraj din 1988 realizat de Paul Driessen (nominalizat la Oscar pentru Cel Mai Bun Scurt Metraj Animat in 2000, 3 Misses). Este greu de descris filmuletul bizar din 1988, motiv pentru care va ofer link-ul:
http://www.youtube.com/watch?v=ayYjywk4JSs

The Ghost Writer (2010) este scris si adaptat dupa cartea The Ghost de Robert Harris, avand regia prodigiosului Roman Polanski. Drama scriitorului de rand este dusa la un nivel mult mai inalt, intrucat Ewan McGregor joaca rolul unui scriitor anonim tentat de amicul si managerul sau sa lucreze la memoriile prim-ministrului Adam Lang. Lucrurile se complica in viata lui, cand afla ca fostul scriitor fantoma a murit dubios. Curios din fire, cerceteaza si descopera o lume a coruptiei, minciunii si uzului de fals, dar mai ales a crimei...

De asemenea, puteti cauta The Ghost Writer (1984), un film televizat dupa un roman de Philp Roth, care a castigat marele premiu la Banff Television Festival, dar si doua filme semnate Ghost Writer: 1989, un scriitor mutat intr-o casa pe plaja din Malibu este surprins de fantoma unei femei, care s-a sinucis; filmul televizat din 1990, unde Anthony Perkins joaca intr-un horror despre un scriitor excentric recasatorit.

Sade dis moi/ Sade donne moi
Marchizul de Sade sau mai simplu Sade, a fost tema a numeroase filme de un umor negru straniu. Creatiile raman, filmele le vedem sau chiar... revedem.
Cel mai popular film despre el este Quills (2000). Inchis intr-un azil cartea erotico-pornografica Justine, marchizul nostru in secolul al XVIII-lea in plina perioada napoleoniana continua sa scrie manat de eudaimonia. Treptat se afla ca in secret este publicata cartea si, mai rau decat atat, se indragosteste de Madeline, creand adevarate orgii sexuale acolo. Filmul il are in rolul principal de Geoffrey Rush (nominalizat la Oscar pentru Cel Mai Bun Rol Principal), Kate Winslet, cat si pe "preotul" Joaquin Phoenix, doctorul The Abbe du Coulmier interpretat de Michael Caine.

In acelasi an 2000 francezii au pus pe marele ecran o alta viziune a marchizului, din punctul meu de vedere mult mai cuminte, un Sade cat de cat intelept, usor nostalgic. Singura scena pentru adulti ar fi cea din final. Sade in versiunea franceza are fragmente istorice, nu doar biografice. Umorul este inexistent...

Ultima, dar nu cea din urma, productie este Marquis (1989). Un desen animat computerizat, unde personajele sunt animalizate. De asemenea, produsa de carte francezi (Henri Xhonneux), marchizul este transpus, de asta data, intr-o lume fantastica, dar si satirica. O scena clasica ar fi aceea in care scriind se consulta cu propriul penis.

Filmul este interzis celor sub 18 ani pe YouTube:
http://www.youtube.com/watch?v=VerCN2daYGQ&feature=mfu_in_order&list=UL

Charles Bukowski & cinematografia
Factotum (2005) reprezinta povestea unui om care traieste la limita, a unui scriitor gata sa riste tot ca viata lui sa fie plina de poezie. Henry Chinaski este vocea epica a lui Charles Bukowski.

Barfly (1987) a trecut usor neobservat la vremea lui, insa acum reprezinta una dintre cele mai bune ecranizari ale lui Bukowski. Afiseaza foarte bine temperamentul coleric al scriitorului, dar si fata nevazuta in public. Mickey Rourke si Faye Dunaway (Nominalizata la Globurile de Aur pentru Cea Mai Buna Actrita Principala intr-o Drama) alcatuiesc un cuplu bestial. in acest film inspirat de mai multe nuvele scrise de Charles Bukowski, personalitatea si-a castigat eticheta de regele incoronat al alcoolului.

De la bar la povesti ordinare, filmul din Tales of Ordinary Madness a.k.a. Storie di ordinaria follia (1981) portretizeaza un Bukowski egoist, supraexcitat sexual, vulgar, violent, lipsit de orice tabuuri si nesuferit, ceea ce-i... Bukowski cu adevarat. Vocea misogina a personajului e Charles Serking. Ben Gazzara il intruchipeaza perfect pe poet. Cred ca filmul a fost cenzurat in Italia, desi s-a bucurat de premii in peninsula.

De asemenea, cautati documentarele The Charles Bukowski Tapes (1987), regizat de Barbet Schroeder, acelasi care s-a ocupat si de Barfly, cat si Bukowski: Born Into This (2003), nominalizat pentru Marele Premiu Al Juriului pentru Cel Mai Bun Documentar la Sundance, unde personalitati celebre ca Bono de la U2, Tom Waits, Shean Penn, Taylor Hackford, cat si membrii ai familei Linda Lee Bukowski sau Marina Bukowski il infatiseaza prin intermediul cuvintelor pe unul dintre cei mai mari poeti americani ai tuturor timpurilor.

Shakespeare - To film or not to film
Shakespeare in Love (1998) este cea mai populara productie cinematografica despre marele dramaturg pana acum. Daca-i adevarat tot ceea ce vedem in film sau nu, ramane la libera alegere a fiecaruia. Personal vorbind, creatia lui John Madden, Marc Norman si Tom Stoppard este magnifica, nereusind sa scape de 7 Premii Oscar. Ba mai mult, s-a ales si cu marele premiu, Cel Mai Bun Film Al Anului.

Ramanem tot la ipoteza de adevar sau provocare, insa trecand la urmatorul film despre King William... Shakespeare. Cel mai nou produs al teoriei conspiratiei, artistice nu alta, este Anonymous (2011). Inca de la aparitia trailerului pe site-urile de film si nu doar, cinefilii au aclamat, pe buna dreptate, de ce faci un astfel de film despre una dintre cele mai mari personalitati literare, spunand ca-i un impostor? William Shakespeare, in creatia cinematografica a lui Roland Emmerich, pretinde ca a scris marile dramaturgii si poeme (pe care noi le stim la orice ora din zi), desi in realitate Edward De Vere, diplomat al Oxfordului, a redat absolut tot. No Comment. Dar comentez faptul ca avem de-a face cu acelasi regizor care ne-a adus profetia ca 2012 va fi sfarsitul lumii (din 2009), un an dupa ce ne-a ilustrat cat de trendy erau oamenii preistoriei in 10.000 BC (2008). Dar si The Day After Tommorow, un SFarsit halucinogen al lumii. Alte catastrofe cinematografice de-ale lui sunt Godzilla (1998), unde cred ca Godzilla ar fi murit la prorpiu de ras daca vedea filmul, cat si blockbusterul Independence Day.
Dar revenim la William Shakespeare (adevaratul, nu impostorul din film) cu afisul misterios (singura parte buna):

Un documentar, pe care vi-l recomand, ar fi miniserialul In Search Of Shakespeare (2004) lui Michael Wood.

A fost odata ca niciodata in... cinema
Mi-amintesc si acum poate cel mai frumos scurt metraj, pe care l-am vazut pana acum, The Danish Poet (2006). Un desen animat castigator al Premiului Oscar pentru Cel Mai Bun Desen Animat Scurt 2007. Torill Kove are meritul desavarsit de a reda povestea romantica a unui embrion, despre istoria intalnirii parintilor lui. Poetul Danez in cautare de inspiratie este sfatuit de un psihanalist sa viziteze Norvegia. La biblioteca afla ca Sigrid Undset, autoarea lui preferata, este de origine daneza. (Romanul lui Singrid Undset, Kristin Lavransdatter, a fost inspiratia filmului omonim in regia naratoarei desenului.) Inainte de plecare ii trimite o scrisoare castigatoarei Premiului Nobel Pentru Literatura. Aceasta ii spune tanarului poet sa o viziteze. In drum spre ea, poetul se cazeaza la o ruda de-a lui Singrid. Acolo se indragosteste de fata fermierului, careia ii cere mana, insa din pacate este maritata cu vecinul. Cum au reusit sa devina o familie? Si cum iubirea castiga peste orice situatie problematica? Puteti viziona aici filmuletul:
http://www.youtube.com/watch?v=iTef0HWbW_M

Cartea Viata si Opiniile lui Tristram Shandy. Gentleman, scrisa de Laurence Sterne, este ciudata, de un umor absurd, dar si intelectual inedita. Interpretarea lui Michael Winterbottom se ridica la intamplarile din carte? Autorul n-a reusit sa sfarseasca romanul, deoarece a murit la 55 ani dupa ce s-a luptat de-a lungul vietii cu tuberculoza.

Fairytale of Kathmandu (2007) prezinta in documentar cum regizorul Neasa Ní Chianáin cauta meleagurile de relaxare si tinerete ale unui poetului irlandez gay si intelesul poeziilor.
The Tales of Hoffmann (1951), un film despre opera lui Offenbach omonima, un musical fantastic, dar si romantic, nominalizat la 2 Premii Oscar.

Povestile devin biografii, iar un exemplu ar fi capodopera lui Rob Reiner dupa romanul lui Stephen King, Stand by Me (1986). Filmul despre copilarie si adultism, adolescenta si teribilism, este redat de catre narator, cand deja are copii (aflam in final). Propria copilarie este marcata de goana dupa un cadavru si peripetiile. Semibiogarfie, intrucat unul dintre copii, naratorul, este chiar Stephen cand era mic. O scena memorabila este basmul unui baietel gras. ce a mancat atat de mult ca... puteti vedea ce a patit.

Misery (1990), scris de acelasi Stephen King, absoarbe fanatismul unei cititoare pentru scriitorul ei preferat. Un thriller de-o sinceritate debordanta. Merita vazut si citit deopotriva pentru interpretarea de Oscar a actritei Kathy Bates, dar si pentru scenariu.

Scriitorul are nevoie de documentare
Vinicius (2005) trateaza viata brazilianului poetului si compozitorului de versuri melodice Vinicius de Moraes.
In cautarea mea indelungata pe internet, am descoperit o multime de filme documentare cu si despre scriitori. Unele au fost mentionate mai sus, altele de acum incolo.
Publicat in Paris, 1954, Scriitorul lui O (dupa traducerea cuvant cu cuvant), a devenit rapid un bestseller, impresionand prin sado-masochismul si scandalul elegantei Pauline Réage (unul din pseudonimul lui Anne Desclos). Despre asta-i vorba in filmul "documentaristei" Pola Rapaport, Écrivain d'O (2004).
Scriitorul este insusi personajul principal in documentarele An Impression Of John Steinbeck: Writer (1969), nominalizat la Oscar pentru Cel Mai Bun Documentar de Scurt Metraj, cu Henry Fonda in rolul scriitorului castigator al Premiului Nobel Pentru Literatura in 1962 si Premiul Pulitzer, Rod Serling: Writer (1996), despre scenaristul marelui serial de succes care a revolutionat SF-urile, creatorul Twilight Zone, pentru care a primit si Globul De Aur in Cel Mai Bun Scenariu Al Anului 1961, The Screen Writer (1950) ne introduce in lumea scriitorilor de scenarii in zece minute; William Saroyan este recunoscut in careiera sa cu precadere pentru Premiul Oscar in Cel Mai Bun Scenariu, The Human Comedy, fiind si primul film cu care a colaborat, dar a scris poezii, piese de teatru, scenarii televizate si romane puse pe ecran (fie el mic sau mare), iar daca vreti sa stiti cine a fost , William Saroyan, The Man, The Writer (1994); Mark O'Brien zugraveste in documentarul de Oscar (de scurt metraj) cum sensul vietii poate fi dincolo de dizabilitati cardiovasculare in Breathing Lessons: The Life and Work of Mark O'Brien (1996); scenaristul american Waldo Salt este subiectul filmului Waldo Salt: A Screenwriter's Journey (1990); dramaturgul irlandez Samuel Beckett a fost prezentat in mai multe documentare, insa unul ar fi Samuel Beckett: Silence to Silence (1984); cine a fost cel mai important poet iranian modern? Ahmad Shamlou: Master Poet of Liberty (1999), un an dupa filmare moare la varsta de 74 ani in Spitalul Mehr din Tehran;

O Poeta do Castelo (1959) vizeaza dimineata unei poete din Brazilia, Manuel Bandeira, din apartamentul ei la masina de scris, dar si pe strazile din Castelo, Rio de Janeiro intr-un documentar de 9 minute.

Poezia nu tine cont de orientarea sexuala sau asta am inteles din documentarul de o ora din 1992 Thank God I'm A Lesbian.
BBC-ul n-a stat deloc cuminte, iar dupa ce am prezentat In search of Shakespeare, merita titrat si In Search Of Bronte (2003), insa in calitate de film artistic, nu documentar.
Korreltjie niks is my dood nu va spune nimic. Dar in engleza - A Mere Grain of Nothing My Death: A Life in Poetry - Ingrid Jonker (2003)? Barem ati inteles din titlu ce si cum. Ingrid Jonker a fost o poeta sud africana, care desi a scris majoritatea operelor in limba natala, s-a tradus rapid si-n alte limbi. Cat despre viata ei, cautati documentarul.
William S. Burroughs a fost unul dintre cei trei poeti/scriitori ai Generatiei Beat, Jack Kerouac si Allen Ginsberg, un foarte bun prieten de-al lui Charles Bukowski. Romanele ii sunt ecranizate, viata o priviti prin ochii documentarului Burroughs (1983)
The Nights Belong to the Novelist: Elizabeth Jolley, Australian Writer (1987), in regia lui Christina Wilcox, a castigat la Festivalul de Film International din Melbourne "Best Australian Short Film".

A Writer Named Phil Hall este pus pe marele ecran, mai mult pentru cinefili, in 24 minute. El povesteste despre cariera din mass-media, atat in calitate de actor, cat si de producator si regizor. Ii aduc un omagiu in lista de fata, deoarece a publicat trei carti (pana in prezent), iar filmul trateaza si cariera literara.
Miniserialul United States of Poetry (1995) are un loc de varf, fiindca daca pana acum am discutat despre documentare cu si despre scriitori, serialele fiind tot mai rare, acesta trateaza ambele directii si in plus (intr-o forma inedita) parcurge si lumea cinematografiei.

Mishima, Mon amour
Cel mai bun scriitor japonez a comis un act, care a şocat lumea literara (unii probabil il cunosc, altii nu) despre care puteti afla in filmele Mishima: A Life in Four Chapters (1985) si in documentarul The Strange Case of Yukio Mishima (1990). Ultima este narata de John Hurt, prima ne baga in culisele intregii vieti a lui Mishima.

Profesorii si literatura
Cei mai multi scriitori au fost si sunt scriitori, de altfel tangentele se reunesc in particular.
The Visitor (2007) nu trateaza viata de profesor indeaproape, cum o face A Beautiful Mind, nici pasiunea de scriitor, desi sunt prezente, subiectul este viziunea americana asupra emigrantilor arabi. In schimb, Richard Jenkins a primit o nominalizare la Premile Oscar pentru Cel Mai Bun Actor in rol Principal, fiind proful de mai sus.

John Keating (Robin Williams) ii inspira pe studenti sa prinda dragostea fata de poezii. Filmul prezinta o societate intelectuala in devenire. De asemenea, s-a bucurat de succes si la Premiile Oscar (avea si de ce...). Multumim Peter Weir pentru regia de exceptie a lui Dead Poets Society!

Notes On a Scandal (2006) ar putea fi inspirat din fapte reale (daca nu este deja). O tanara profesoara (Cate Blanchett) indragostita de un elev reprezinta o tema extraordinara pentru jurnalul mai in varstei colege de birou(Judi Dench). Filmul se bucura de patru nominalizari la Premiile Oscar (printre altele pentru rolurile celor doua actrite mentionate mai devreme). Cartea dupa care este ecranizata are o denumire sugestiva "What Was She Thinking?" de Zoe Heller.

In literatura exista nu doar albi, ci si negrii, iar negrii (daca sunt convinsi si exploatati, in sensul bun al cuvantului) pot scrie eseuri magnifice. Pe foarte scurt este scenariul filmului The Great Debaters (2007), unde profesorul Melvin B. Tolson din Wiley College Texas in 1935 participa cu scoala intr-un Concurs National organizat de Harvard.

In filmul Lilita (1962), regizat de Kubrick, Humbert Humbert, un profesor englez de literatura franceza vaduv, merge spre Statele Unite pentru un post in invatamant. Aici se casatoreste cu Charlotte Haze cu gandul de a intra in relatie mai usor cu fiica sotiei, Lolita, in varsta de 14 ani. Romanul controversat al lui Vladimir Nabokov dobandeste un mai mare succes multumita ecranizarii(lor).

Zhivago e un doctor si poet rus, ce se casatoreste cu sotia unui activist in timpul Razboiului Bolshevik. Povestea este narata de fratele vitreg al ei. In apropiere de finalul filmului aflati ce legatura are cu subiectul de profesor... Doctor Zhivago (1965)

Marimea conteaza?
Pentru lumea cinematografica durata conteaza.
The Girl Writer (2005) = o comedie despre vise implinite; Julie Dove, Marion, o scriitoare in pana de inspiratie viseaza ca sa scrii este usor (daca esti barbat). Ii dau dreptate aici. L.O.L. Deci pentru ea marimea conteaza.
In The Technical Writer (2003) o casnica (Tatum O'Neal) se indragosteste de un scriitor tehnic, ca sufera de agorafobie (Michael Harris). Marimea conteaza? Da, 96 minute.
Relatia de cuplu n-a fost niciodata mai dificila decat in Mr. Luv (2008). Daca cei doi trec prin situatia critica de a nu se mai vedea 10 ani, noi testam cum este sa nu ai contact cu realitatea, uitandu-te acest scurt metraj. Cat de scurta este marimea? 26 cm, pardon, minute.
An Ode To The Writer (2002) ne arata patru categorii de scriitori: scriitorul de bucatarie, scriitorul de la birou, scriitorul de la subsol si cel din bar. Ideea lui Kevin Jordan este originala, dar in 5 minute nu faci mari miracole.

Dream of Californication
Plictisit de episoadele desenelor South Park si Family Guy, dornic sa vad un serial mai bun decat Six Feet Under, o comedie mai spumoasa decat Friends, dar si inteligenta, am descoperit serialul Californication, care si-a inceput sezonul I in 2007. Creatia lui Tom Kapinos il portretizeaza pe fostul scriitor de succes Hank Moody, proaspat absolvent al unui bestseller intitulat God Hates Us All, ce din pacate a fost maltratat intr-o comedie romantica pe marele ecran, Crazy Little Thing Called Love. La un moment dat ajunge profesor, insa pasiunea de a scrie se dezvolta cand o cunoaste pe minora Mia Lewis, cu care se culca in nestire (desi este intr-o relatie confuza cu actuala/fosta mama a fiicei lor). Insa aventurile cu femei creste cu fiecare episod in parte. Punctul culminant este cand se descopera ca a intretinut relatii cu liceana Mia, care a abuzat de noul roman al lui, publicandu-l si ajungand foarte repede un best-seller.

Considerat cel mai bun serial, in care a joacat David Duchovny de unii, de altii cel mai bun serial de la Dosarele X, Californication este genial, plin de replici istete, scene provocatoare, intrigi neasteptate, dar mai ales osciland intre drama si comedie.

Seriale cu si despre scriitori
Young Americans aka Monkey Writers From Goonies (2000) este un miniserial interesant, unde viata la Rawley Summer Academy este dominata de elite, fiind o scoala din Connecticut. Will Krudski, un student descurcaret cu stofa de viitor scriitor, se simte invinovatit, deoarece nu prea s-a meritat sa copieze la admiterea universitatii.
The Dick Van Dyke Show (1961) - Rob, Buddy si Sally scriu pentru Alan Brady TV show sub egida fratelui vitreg, Mel. O comedie de familie usoara, tipica anilor respectivi.

Liz Lemon (Tina Fey) scenarista principala a schitelor televizate pentru show-ul "TGS with Tracy Jordan", se straduie sa nu-si iasa din minti, conducand platoul de filmare si confruntandu-se cu staruri noi, dar si cu un sef arogant in comedia 30 Rock.

Bored to Death (2009) - inspirat din povestiri cu detectivi, un scriitor bine intentionat si luptator decide sa traiasca o viata dubla, pretinzand ca-i un detectiv privat. Misterul se imbina cu umorul politist.

Jocul scrie filmul
M-am gandit mult sa introduc urmatorul film sau nu in lista, insa am zis ca merita experienta, intrucat Silent Hill, jocul video din 1999, ne prezinta povestea scriitorului Harry Mason, care descopera ca locul unde se afla nu-i casa de la mal, ci literalmente iadul pe Pamant. Dupa un accident de masina, isi cauta fiica pierduta. Aici descopera ca Iadul si Pamantul sunt unul si acelasi in Silent Hill.

Povestea se schimba in adaptarea pe marele ecran a jocului video, intrucat in 2006 o femeie e personajul principal, Rose Da Silva, in cautarea fiicei. Tema literara este inexistenta sau poate s-a pierdut de atunci in Silent Hill... Nu sunt un impatimit al jocurilor (de fapt nu ma joc deloc) si nici al filmelor horror (de fapt nu ma uit deloc), insa zarurile s-au aruncat inainte de a va descrie evenimentele.

Filme televizate cu si despre scriitori
Julie Harris are rolul scriitoarei americane a secolului al XIX-lea, Emily Dickinson, iar bazandu-se pe dovezi, precum poemele, scrisorile si notitele, Charles S. Dubin (regizorul) si William Luce (scenaristul) construiesc intr-un One Woman Show drama biografica The Belle of Amherst din 1976.

In 1929 Arthur Upfield, primul scriitor australian de carti politiste, si-a axat prima victima perfecta pentru romanul "The Sands of Windee". Numele Upfield se confrunta cu o scena mondiala. 3 Acts of Murder (2009)

WOODY ALLEN, Scriitorul
In paralel cu cinematografia, Woody Allen chiar este scriitor ("Apararea Invoca Nebunia", "Anarhie Pura"), dar si filme despre cum este sa simti literatura:
Annie Hall (1977). O.K. Povestea in sine n-are nicio legatura cu a fi scriitor, dar are replici din si despre literatura, iar cea mai frumoasa dovada ramane si in zilele noastre, atunci cand Alvy Singer si Annie Hall asteapta la o coada, in timp ce intelectualul din spate discuta cu iubita despre literatura (Samuel Beckett, Henry James sau James Joyce) si poezii, si alte aiureli, abureli. Comedianul Alvy se intoarce, zicandu-i sa vedem daca Marshall McLuhan este de acord cu ce comentezi. Marshall McLuhan, critic literar, filozof, orator si profesor il dezaproba.

Manhattan (1979)
In Manhattan, Isac Davis este un scriitor divortat de spectacole TV nemultumit de jobul sau. Fosta sotie l-a parasit pentru ALTA, scriind o carte despre relatia cu Isac. Se indragosteste de o eleva in final, pe care initial n-o iubise, deoarece intrase in relatie cu Mary Wilkie, maritata cu un amic bun din Yale.

Hannah and Her Sisters (1986)
In rolurile principale sunt trei surori: Lee, sotia lui Frederick, un batran pictor; Holly, ce viseaza sa ajunga o scriitoare sau actrita sau cine stie ce...; Hannah, actrita celebra, superba, inteligenta, mama model, stie ideala, sora de treaba, pe scurt, pilonul familiei.

Scriitorul infiltrat in cinematografia romaneasca
Filantrapica (2002)
Ovidiu Gorea (Mircea Diaconu) este un profesor de liceu, scriitor nevandut, atat de sarac, incat locuieste cu propria mama. Lucrurile se schimba totalmente cand il cunoaste pe Pavel Puiut (Gheorghe Dinica).

Poker (2010)
Motivul pentru care a facut toti banii este scena, unde Titel (Horatiu Malaele) se intalneste cu regretatul Jean Constantin. Unde Titel o ia cu vrajelile. J.C. ii spune sunt Agarbiceanu. H.M. ii raspunde "Ion Agarbiceanu, le nouvelle scriitor"

Eminescu versus Eminem (2005)
Un film despre cum sa faci un film original de scriitorul si actorul Florin Piersic Jr. in colaborare cu Dorina Chiriac, Florin Piersic, "scriitorul" Oreste si multi altii.

Poezie.Putere (2011)
Un documentar de o ora despre noii poeti romani, noile miscari literare autohtone, vietile lor, dar mai presus de orice, creatiile lor lirice.

Apocalipsa Dupa Cioran (1995/2011)
Aparut in 1995 (acelasi an in care moare), Apocalipsa dupa Cioran este un film documentar tinut secret 6 ani. Emil Cioran, filozof, eseist, scriitor, ne construieste in fata ochilor viata lui (in avanpremiera). Supranumit "scepticul de serviciu al unei lumi în declin", "nihilistul veacului", "the king of pessimists", "procurorul speciei umane în procesul interminabil care s-a deschis între om, Dumnezeu şi lume", Cioran intervievat de catre Gabriel Liiceanu este dezinvolt, asemeni unui adolescent teribilist.

Before...
Before Sunrise (1995)
Un tanar, Jesse (Ethan Hawke), si o femeie atragatoare, Celine (Julie Delpy), se inatalnesc intr-un tren in drum spre Europa, petrecandu-si timpul in Viena impreuna pana la rasarit. Ambii sunt prudenti de faptul ca ar putea sa fie singura noapte impreuna. Dragostea lor prinde aripi cu fiecare idee exprimata.

A doua zi dimineata ea va pleca spre Paris, el spre America.

Before Sunset (2004)
Au trecut noua ani de cand Jesse si Celine s-au intalnit pentru prima oara; acum Jesse a devenit un scriitor consacrat, iar Celine il viziteaza la prezentarea din Paris. Filmul este la fel de romantic precum anteriorul.

Lucia si Sexul si... altele
Lucia y el sexo (2001)
Vieti diferite converg pe o insula izolata, toate conectate printr-un autor al carui roman a devenit inextricabil. Lucia (Paz Vega) il iubeste pasional pe Lorenzo. Povestea sufera schimbari cu sase ani in urma, atunci cand Lorenzo si o femeie, fara sa stie chiar numele de fiecare parte, au un contact sexual magnific. Femeia a ramas insarcinata. Intre timp, Lorenzo este un scriitor care a pierdut abilitatile sale crearea si intr-o noapte o intalneste pe Lucia. Se infiripa o relatie amoroasa plina de aventuri.

Atonement (2007)
Briony Tallis, la varsta de 13 ani il acuza pe iubitul surorii de o crima, pe care n-a comis-o. Scriitoare la origini, Briony ne teleporteaza in fascinanta lume a iubirii neconditionate, pasiunii, razboiului si misterului. Filmul este inspirat din romanul de dragoste a lui Ian McEwan, bucurandu-se de Premiul Oscar pentru Cea mai buna coloana sonora dintr-un film + alte 6 nominalizari la gala.

Basic Instinct (1992)
Detectivul Nick Curran (Michael Douglas), de la politia din San Francisco, investigheaza moartea unei foste vedete rock si descopera ca acesta fusese injunghiat de 31 de ori de o femeie cu care intretinuse relatii sexuale. Pe masura ce ancheta avanseaza, Nick se implica intr-o situatie periculoasa alaturi de trei femei, fiecare din ele fiind suspecte pentru crima achetata. Chaterine Tromell (Sharon Stone) este o scriitoare care duce o viata luxoasa, iar crimele pe care ea le descrie in romane sunt transpuse in realitate. Roxy este provocatoarea prietena a Chaterinei, iar Dr. Beth Garner este un psiholog din cadrul politiei, cu care Nick colaboreaza la rezolvarea cazului.

Despre Basic Instinct 2 n-ai ce sa povestesti nici de bine, nici de partea literara (daca ati identificat-o macar).

Adaptation in Sideways.
Adaptation. (2002)
Un film ciudat din multe puncte de vedere, interesant, enigmatic, neasteptat de creativ despre autoarea cartii "The Orchid Thief", Susan Orlean interpretata de Meryl Streep si fratii gemeni Kaufman jucat de Nicholas Cage (pentru care a primit si o nominalizare la Oscar). Fascinant si bizar in acelasi timp.

Sideways (2004)
Doi barbati, un scriitor pe nume Miles (Paul Giamatti) si un actor pe nume Jack (Thomas Haden Church), calatoresc in aventura vietii lor. Dupa un roman de Rex Pickett, filmul a castigat Premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Scenariu Adaptat.

Barton Fink (1991)
Fratii Coen si-au facut debutul in regatul cinematografiei de Oscar cu peripetiile lui Barton Fink, un tanar scriitor (dramaturg), ce isi doreste sa devina scenagraf, insa afla ca meseria nu-i deloc distractiva (mai ales cand locuieste cu un vecin sociopat si ai biografia luptatorului de wrestling Wallace Beery pe cap).

Capote (2005)
Poate punctul culminant din viata scriitorului homosexual Truman Capote este si va fi intotdeauna modul cum s-a inspirat in crearea romanului In Cold Blood (tradusa de editura Polirom, "Cu sange rece")...

Scrie!
In 1997 a aparut un film independent intitulat Just Write, ce relateaza cum un sofer de autobuz a devenit scenograf la Hollywood prin intermediul dragostei fata de o actrita.

Salvador Dalí versus Federico García Lorca versus Luis Buñuel
Filmul Little Ashes (2008) investigheaza prietenia dintre pictorul avangardist Salvador Dali, scriitorul Federico Garcia Lorca si scenograf, regizor, actor, producator de filme Luis Bunuel, in 1922 un trio indistructibil al Madridului.

Howl (2010)
Rob Epstein si Jeffrey Friedman au metamorfozat poemul Howl de Allen Ginsberg intr-un film biografic cu caracter de pseudodocumentar. James Franco joaca in rolul poetului suprarealist. Generatia beat se integreaza alaturi de alti scriitori/poeti precum Neal Cassady (romanul "The First Third"), Jack Kerouac (celebrul roman foarte bine vandut "On The Road", care va fi ecranizat in 2012 dupa peste 10 alte ecranizari de la publicare), Peter Orlovsky (poet american), Jake Ehrlich (avocat american si autor de carti judiciare), Lawrence Ferlinghetti (pictor si poet american activist liberal), Mark Schorer (criticul literar si scriitor american), cat si un poet beat mai putin cunoscut, Jeffrey Feingold.

Orele trec, literatura ramane scrisa...
Asta pot spune despre The Hours (2002), unde trei generatii diferite de femei simt efectele romanului "Mrs. Dalloway" pe propria piele in viata de zi cu zi. Nicole Kidman e Virginia Woolf.

Cine-i Christy Brown?
Daniel Day-Lewis joaca rolul principal in biografia lui Christy Brown, poet cu dizabilitati, care a invatat sa picteze si sa scrie cu piciorul stang. My Left Foot: The Story Of Christy Brown (1989)

Duplexitatea
In filmul Duplex, Tanarul scriitor Alex Rose (Ben Stiller) se muta in casa visurilor lui cu iubita lui, Nancy Kendricks (Drew Barrymore), insa in loc sa termine romanul intr-un termen limita este aproape terminat psihic si fizic de catre batrana proprietara Mrs. Connelly.

A Love Song for Bobby Long
Filmul din 2004 a trecut prea usor neobservat de cinefili, dar si de criticii de film, desi s-a ales doar cu o nominalizare la Globurile de Aur pentru Cea mai buna actrita dintr-o drama, Scarlett Johansson, 2005. In Florida, adolescenta Purslane Hominy Will este informata referitor la moartea mamei sale. Se intoarce la New Orleans, orasul natal, pentru inmormantare. Apoi afla ca locuiesc doi betivani: profesorul de engleza Bobby Long si asistentul sau Lawson Pines, ce a incercat fara succes sa scrie o carte biografica despre viata lui Bobby Long de noua ani. Desi la inceput relatiile intre ei par tare complicate, mai tarziu devin amici apropiati toti trei.

The Help (2011)
Dupa un roman de Kathryn Stockett, filmul regizat si adaptat de catre Tate Taylor urmareste ambitia unei autoare sa redacteze o carte despre drepturile cetatenilor afro-americani in anii 1960.
Nu stiu daca s-a inspirat din fapte reale, dar scenariul este destul de realistic...

Unii oameni sunt mai Elling decat altii
In 2001 comedia norvegiana trece neobservata de critica cinematografica, insa Premiile Oscar din 2002 recompenseaza Elling cu o nominalizare la categoria Cel Mai Bun Film Strain.
Doi barbati cu handicap decid sa se mute intr-o casa inchiriata. Unul dintre ei, pe nume Elling, vrea sa ajunga un mare poet depasindu-si conditiile.
Cu putin noroc, merita sa vedeti piesa de teatru Elling la Teatru de Comedie, Sala Radu Beligan, Bucuresti.

A Clockwork Orange (1971)
Tanarul Alex e un adolescent excentric, dornic de a teribiliza si agresa lumea cu banda lui de amici. Cand realizeaza ca raul da nastere raului, atunci altii il educa prin agresivitatea, cu care i-a rasplatit. Printre victime se numara si un scriitor in scaun cu rotile.
Regizat de Stanley Kubrick, Portocala Mecanica va fi oricand un film clasic si cult.

The Lives Of Others (2006)
Filmul nemtesc se bucura in continuare de succes, fiind cel mai bine primit film german al tuturor timpurilor pe internet. Vietile Altora aka Das Leben der Anderen ne dezvaluie povestea a doua personaje in plina perioada nazista: Hauptmann Gerd Wiesler si Georg Dreyman, primul spion pentru societatile secrete naziste, al doilea un cunoscut dramatug si scriitor. Cand afla ca personalitatea literara este antiregimului vremii, spionul Hauptmann pastreaza secretul, nedezvaluind la nimeni planurile acestui artist.
Filmul de fata se poate lauda cu un bine meritat Premiu Oscar pentru Cel Mai Bun Film Strain detronand pana la inaugurare preferatul galei la aceasta categorie, Labirintul lui Pan de Guillermo del Toro.
"Nu poţi schimba întreaga lume", spune regizorul von Donnersmarck "dar te poţi schimba pe tine însuţi şi, în acest fel, poţi ajunge să schimbi lumea."

El secreto de sus ojos (2009)
Secretul (tradus banal de catre cinefilii nostri) face parte tot din filmele alese pentru Cel Mai Bun Film Strain al Anului (in 2010) de catre Premiile Oscar. Regizat de catre Juan José Campanella si scris in colaborare cu scriitorul Eduardo Sacheri. The Secret in Their Eyes are in centru o echipa de procurori argentinieni, angrenati in urmarirea unui criminal timp de 25 de ani. Un film despre sistemul judiciar argentinian, care are in centrul atentiei moartea brutala a unei persoane. Benjamin e un pensionar cu parul alb care se hotaraste sa scrie un roman despre un caz infricosator, care nu-i iese din minte - violarea, apoi uciderea cu sange rece a tinerei profesoare Liliana Colotto Morales. Sotul acesteia si-a petrecut un an in gara - doar, doar il va vedea pe criminal, despre care se stia ca face naveta cu trenul. Creatia cinematografica prezenta desluseste firul epic cu umor, drama, dar si cu note de thriller.

Spring and Chaos (1996)
Ihatôbu gensô, Kenji no haru este un film televizat inspirat din viata poetului japonez Kenji Miyazawa, ce a scris Night on the Galactic Railroad. In afara de regia lui Shôji Kawamori, filmul se bucura de contributia lui Stuart J. Levy... Fantezia si realitatea sunt una si aceeasi persoana in animatia futurista.

Sayat Nova (1968)
Povestea trubadurului de origine armeana, Sayat Nova, un ciclu al vietii poetului de la nastere pana la moarte. Sunt poeme rar auzite, scise de Sayat. Sergei Parajanov a creat tot ceea ce nu putem vedea dincolo de film, scenariul, toate scenele filmate, regia per ansamblu, coregrafia, decorul, miscarile scenice, costmatia, etc., iar Sofiko Chiaureli a jucat atat rolurile masculine, cat si cele feminine.

Zerkalo (1975)
Andrey Tarkovskiy a dat lovitura din nou. De asta data cu drama biografica a lui Zerkalo, mergand intr-un ritm de poet si analizand in spiritul nationalist rusesc.
Nu-i doar arta, ci o noua experienta de viata.

Scriitorul care a inventat minciuna
Ce ar fi viata daca toata lumea ar spune adevarul? Iar cand zic "toata lumea", ma refer la absolut toti. Totusi filmul trateaza o exceptie, mai precis un singur om, care refuza sa fie corect, inventand astfel minciuna.
The Invention Of Lying este un film cu totul unic.

Filme Noir, Scriitori Blanc
Sunset Blvd. (1950)
Drama lui Billy Wilder recreaza atmosfera anilor '50, cand filmul sonor apare, in timp ce acela mut apune. Un dramaturg hollywoodian Joe Gillis nu reuseste sa-si mai vanda scenariile, Norma Desmond a fost o vedeta a filmelor de atunci, iar Max era odata regizorul ei si sot, reusind sa ramana centrul vietii ei... Iar toate acestea se petrec intr-o casa aflata pe Bulevardul Amurgului.

Cu un an mai devreme, The Third Man (1949) are capacitatea sa faca furori pana in zilele noastre... si in urmatoarele decenii. Un film politist imbibat cu mister ne relateaza cum romancierul Holly Martins investigheaza moartea misterioasa din Viena postbelica a bunului si vechiului prieten, Harry Lime. Al Treilea Om este un roman scris si adaptat scenic de catre Graham Greene, unul din cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea.

La Dolce Vita (1960) este o expresie utilizata de noi si astazi, insa inainte a fost filmul. Considerat de catre unii cinefili ca cea mai buna creatie cinematografica a lui Federico Fellini, La dolce vita este arta. Marcello Mastroianni joaca rolul unui jurnalista paparazzo cu talent literar pe nume Marcello Rubini, care impreuna cu personajul intruchipat de Anita Ekberg construiesc o viata optimista si lipsita de griji in dulcele spirit copilaresc.
Personajele sunt ultramasculine si ultrafeminine.

In A Lonely Place (1950)
Humphrey Bogart si Gloria Grahame alcatuiesc un cuplu perfect. Indata ce Dixon Steele, un scriitor de bestseller-uri de duzina devine principalul suspect intr-o crima misterioasa, insa Laurel Gray nu doar ca-i ia apararea, dar se si indragosteste de el.

The Petrified Forest (1936)
Alan Squier este un scriitor englez ratat, ce se retrage in locuinta lui Jason, a carui fiica Gabrielle se lasa indragostita treptat de el, desi actualul ei iubit, Boze, nu accepta. Duke Mantee, jucat de acelasi actor talentat Humphrey Bogart, il converteste in lumea mafiei pe Alan, avand in comun o viata ratata.

Oldies, but Goldies
La fel de vechi precum noir-films, dar cu o mai profunda culoare a vietii sunt urmatoarele filme.
Guido Anselmi, jucat de Marcello Mastroianni, da nastere filmului autobiografic a lui Federico Fellini, 8 ½ (1963). E un film despre viata artistica a lui Fellini.
"O poezie cinematografica" (New York Times)

Mr Deeds Goes To Town (1936)
Frank Capra a regizat o sumedenie de comedii romantice clasice, printre ele numarandu-se si cea de fata. Poetul Longfellow Deeds se muta in oras, cand afla vestea cea mare, ca primeste o mostenire. Alaturi de mostenire se ambitioneaza sa vina in viata lui si Babe Bennett, o reportera atragatoare, cu care va forma un cuplu amabil.

Orphée (1950)
Un film francez clasic si inteligent, ce readapteaza mitul lui Orfeu intr-o versiune postmodernista. Orphee este un poet opsedat de Moarte (Printesa). Ea ii cucereste sotia, Eurydice, inchizand-o in lumea de dincolo. El pleaca in cautarea sotiei pierdute. Intalnim celebra scena cinematografica, in care personajul principal se sprijina in stil narcisist de oglinda.
Regizat si scris de Jean Cocteau.

I Vitelloni (1953)
Vitelloni reprezinta un alt film regizat de Fellini (s-ar putea ultimul din articolul nostru). Povestea a cinci tineri care viseaza mult, dar indraznesc putin, intarziind sa se maturizeze. Ei locuiesc intr-un mic oras italian de provincie de la malul marii, pe care, din comoditate si din teama de necunoscut, ezita sa-l paraseasca. In final, unul singur dintre ei - cel mai tanar - va gasi curajul de a se desprinde si de a pleca la Roma. "Viata unor pierde-vara mic burghezi, care nu vor si nu pot sa evadeze din atmosfera adormita a unui orasel de provincie. Considerat de unii o opera de critica sociala, iar de altii doar o cronica indulgenta si tandra a mediului copilariei si adolescentei lui Fellini, Vitelloni constituie primul mare succes al regizorului, marcand una dintre trasaturile de baza ale operei sale - cea autobiografica. Fellini, fost 'vitellone' (dupa propria marturisire), se exprima prin intermediul personajului Moraldo (singurul care evadeaza, in final) si ii condamna pe ceilalti. In ciuda numeroaselor momente comice, filmul degaja o nota de tristete, provenita din tonul plin de mila si de nostalgie adoptat de Fellini fata de personajele sale. Primul mare succes al lui Alberto Sordi, care devine echivalentul in comedie al lui Marcello Mastroianni. 'Decenii in sir el va intruchipa tipul italianului prin excelenta, un concentrat exemplar al caracteristicilor negative ale acestuia: superficialitatea, excesiva elasticitate morala, victimizarea, ignoranta, egoismul, nesinceritatea, usurinta cu care isi schimba culoarea politica si opiniile.' (Gian Piero Brunetta)". Leopoldo are aspiratii catre dramaturgie, scriind o piesa de teatru, discutand despre pasiunea lui cu Sergio Natali.

Breakfast at Tiffany's (1961)
In pana de inspiratie scriitorul Paul Varjak se muta intr-un apartament, avand-o ca vecina pe chipesa Holly Golightly. Ea il fascineaza pe tanarul Paul. Inspirat din romanul autointitulat si scris de Truman Capote.

Girl Shy (1924)
Cel mai vechi film poate pana in prezent cu si despre scriitori ar fi Girl Shy. Harold Lloyd joaca rolul unui Baiat Sarac. Scrie o carte, un ghid pentru cei ca el, intitulata "The Secret of Making Love", prestate cu secvente de dragoste fictive. O fata bogata pe nume Mary este pe cale sa se marite, desi il iubeste pe eroul nostru, motiv pentru care personajul principal va fi nevoit sa opreasca nunta.

A Letter to Three Wives (1949)
Lora May Hollingsway, Rita Phipps si Deborah Bishop sunt trei sotii. Una dintre ele, Rita, castiga de pe urma scenarilor radio scise pentru posturi. Ce au ele in comun, desi sunt personalitati diferite? Postasul le inmaneaza o scrisoare, in care scrie ca Addie, o femeie, a plecat din oras cu unul din soti, nestiindu-se cu cine.
Kirk Douglas si Paul Douglas sunt doi din cei trei soti. Ai cui sunt? Aflati vizionand filmul.

Lansarea Antumelor lui Jean-Lorin Sterian

2011-11-10T22:49:00.000-08:00

Ieri a fost o zi foarte importantă pentru Jean-Lorin Sterian. Înainte de noua creaţie, Jean-Lorin a fost redactor la Playboy, unde și-a prezentat demisia prin "8 Ore, maybe someday". Cariera literară a continuat cu "Baltazar și Hazardul" (Editura "Metafora", 1997), "Scriitorul a ieșit la vânătoare" cu Editura "Pro Logos" în 2001, iar tot in același an "Clopotele bat fără noimă" la Editura "Noesis" (dar pentru ultimul titlu doar sub format electronic), "Postume" (Editura "Amaltea", 2003), romanul "Lorgean" (Polirom, 2006). După o absenţă motivată [deoarece a făcut parte din trupa de playback "Grupul Sanitar" cu care a scos albumul "Playback Superstar" şi despre care a produs documentarul "Lecţia de playback" (2009 sau 2010), a mai decurs în calitate de producător, scenarist, dar şi ca regizor, deocamdată al scurtmetrajului "Principiul dragostei comunicante", contribuind la crearea filmului "Moartea domnului Lazărescu" + un featuring al videoclipului "Jos Cenzura" de Parazitzii] domnul Sterian revine cu un comeback de zile mari.
Antume, personajul principal din ziua de joi, 10 noiembrie 2011, s-a bucurat de un jam session, autografe, interviuri, etc.
Tânăra editură Herg Benet Publishers ne delectează cu un fragment/articol din carte (multe dintre ele postate de B24FUN) pe site-ul oficial:
http://www.hergbenet.ro/jean-lorin-sterian-antume.html

La Multi Ani! 7 Noiembrie:

2011-11-07T02:54:00.000-08:00

Guy Gavriel Kay (născut la 07 noiembrie 1954) este un autor canadian de ficţiune-fantezie. Multe dintre romanele sale sunt stabilite în tăramuri fictive, care seamănă cu locuri reale în timpul perioadelor istorice, cum ar fi Constantinopol de-a lungul domniei lui Iustinian I sau Spania, El Cid. Aceste lucrări sunt publicate şi comercializate ca fantezie istorică, deşi autorul însuşi şi-a exprimat preferinţa pentru reticenţa faţă de calificarea gen atunci când este posibil.
Kay a scris peste 10 romane şi numeroase lucrari mai scurte. Lucrarile sale au fost traduse în 22 de limbi, şi-au vândut peste două milioane de exemplare.
LA MULŢI ANI Guy Gavriel Kay!

Daca ar fi trăit, azi Albert Camus ar fi împlinit 98 ani. Despre filozoful şi scriitorul francez se pot spune multe. Mai puţin cunoscute sunt:
a) Camus a fost un adept al tradiţiei Solare a Greaciei Vechi (la Pensee solaire). În 1947-1948 el a fondat Mişcarea Revoluţionară Uniunii (grupe de legătură Internationale - GLI) o mişcare sindicală, în contextul sindicalismului revoluţionar (Sindicalismul révolutionnaire). Potrivit lui Olivier Todd, în biografia sa, "Albert Camus, une vie", el a fost un grup opus la unele tendinţe ale mişcării suprarealiste de André Breton. Pentru mai multe detalii, a se vedea cartea "Alfred Rosmer et le mouvement révolutionnaire internationale de Christian Gras".
b) Din 1943, Albert Camus a avut corespondenţă cu Altiero Spinelli, care a fondat Mişcarea Europeană Federalistă în Milano - a se vedea Manifestul Ventotene şi carte "Unire l'Europa, superare gli Stati", unde-i anexată o scrisoare de Altiero Spinelli către Albert Camus.
c) Camus şi-a menţinut pacifismul şi a rezistat pedeapsei capitale oriunde în lume. El a scris un eseu împotriva pedepsei capitale, în colaborare cu Arthur Koestler, scriitor, intelectual şi fondator al Ligii împotriva pedepsei capitale.
LA MULŢI ANI Albert Camus!

Friedrich Leopold zu Stolberg-Stolberg este un poet german de origine daneză mai puţin cunoscut la noi în ţară. Născut în 1750 şi a decedat pe 5 decembrie 1819. Mentor i-a fost Johann Wolfgang von Goethe, fiind copilul unei familii de elite. A scris ode, balade, satire, piese de teatru. Tragedia Timoleon, a tradus Iliada in 1778, cat si pasaje din operele Sf Augustin.
Dupa 261 ani ii urez:
LA MULŢI ANI Friedrich Leopold zu Stolberg-Stolberg!

CULTURA bate CRIZA . ?

2011-10-28T02:23:00.000-07:00

Am ajuns la jumatatea conferintei, asa ca (in afara de faptul ca am inregistrat) va prezint cateva poze:

Coordonator: Sorin Alexandrescu
Invitat special: Roger Griffin
Locatia: Biblioteca Central Universitara (B.C.U.) Corpul Aula, Bucuresti

Dan Niţă - Nopţi de Vamă (2010)

2011-10-26T02:25:00.000-07:00

Prima oara cand am vazut coperta cartii editurii... NOMINA (what? hmmm?) am crezut ca Stephanie Meyer meets Vama Veche pe ritm de Negura Bunget (deoarece in spatele ei vezi un scriitor incruntat in negura poeziei Liber). Contrar asteptarilor eclipsei dintre iubire si intuneric, ma confrunt cu un set de nuvele/povestiri, unele cu un iz de basme (Zmeul Zmeilor si Fat Frumos, Menestrel, Printesa mea, Cavalerul Locurilor Sfinte), altele cartoonizate (Desen animat, Sirena, Pisicul), cat si in ritm de iubire (Sex, Machiajul, Te iubesc, Ea), etc. Volumul de fata incepe cu Cel mai singur om de pe pamant (nostalgica poezie epica) urmat de un looser La agatat (povestirea cea mai apropiata de Nopti de Vama). De ce zic "cea mai apropiata"? Pentru ca per ansamblu actiunea circula atat intr-un tren (Pe tren, Amore), cat si la Cabana Piatra Mare (Rapa), Muntii Stancosi (Ursul), in metrou (Jaluzele), deci Bucuresti (Dorintele)... Din punct de vedere calitativ, povestirile merg de la un umor rafinat (Pisicul, Amore) spre un umor bizar (Desen animat), de la jocul nostalgic si melancolic din prima povestire spre dorintele sechestrate intre real si virtual.
Per ansamblu creatiile lui Dan Nita te tin treaz, te amuza, iti pun gandirea in priza, te duc spre meleaguri diverse, dar mai presus de orice iti interzic sa intri in monotonie.
Curios despre cine si ce-i cu el, am vizitat link-urile facebook, hi5 si blogspot oferite sub drepturile de autor. Mare mi-a fost surprinderea ca 5000 de internauti sunt pe lista de friends a paginii oficiale Nopti de Vama, peste 7000 au dat like, iar aproape 700 au vorbit despre... volumul II, insa la editura Graph Byte 2011.
In final raman cu aceleasi doua intrebari majore: De ce edituri obscure pentru un talent neasteptat? si, mai ales, De ce coperta nu-i reprezentativa? (sau poate nu pentru mine, un cititor)

Paulo Coelho vs Paul Everac

2011-10-20T12:29:00.000-07:00

Marţi, 18 octombrie 2011, s-a stins din viaţă unul din cei mai mari dramaturgi români contemporani. Motivul? Probleme cronice. Unde? Unde altundeva decât în spital, mai precis în Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. Petre Constantinescu (pe adevăratul său nume) s-a născut la Bucureşti pe 23 august 1924. Peste 140 de piese de teatru au fost scrise de marele maestru, printre ele enumerăm câteva: Robinson (1948), Descoperirea (1959), Subsol (1967), Un fluture pe lampă (1972), Salonul (1981), Brățara falsă (1984), Cei 12 magnifici (1988), D’ale protocolului (1990), La marginea lumii (1992)sau Lichidarea (2003). În 2008 apar Scrisori, fiind epistole către Geoană, Cristian Tudor Popescu, Adrian Năstase, Răzvan Teodorescu şi mulți, mulți alți oameni din mass-media. În 2000 autobiografia Revelionul pune punct carierei. 87 de ani. Piese de teatru jucate peste tot în țară şi în străinătate.

Trecem la o ştire de ultimă oră, dacă accesați site-ul http://paulocoelho.com şi intrați la versiunea romanească, editura Humanitas anunță că exclusiv în libhumanitas.ro găsiți Aleph (noul roman al controversatului scriitor Paulo Coelho). Puteți precomanda, iar livrarea se face începând de azi, 20 octombrie.
Pe Youtube canalul paulocoelhoTV vă delectează cu un book trailer de excepție:
http://www.youtube.com/watch?v=tw4Y17QlraI&feature=player_embedded

Autism: Sperante si rezultate!

2011-10-17T02:33:00.000-07:00

Vineri, 14 octombrie, a avut loc Conferința Națională AUTISM, Speranțe și Rezultate. Deși inițial a trebuit să aibe loc la Universitatea Titu Maiorescu, București, din motive de organizare, și-a schimbat sediul la Rin Grand Hotel.
Din punct de vedere tehnic, lucrurile au mers foarte bine, respectându-se prezentările din programă plus pauzele. Printre invitați se numărau atât studenți și masteranzi, cât și persoane, ce lucrează în domeniul copiilor cu deficiențe, dar și părinți cu asemenea copii.
Dispunând de tehnologii avansate și specialiști, pot spune cu încredere că s-a dovedit a fi un succes. Altfel zis, aștept ediția a II-a.

Epitetele Iubirii, Primul Roman Video din Romania?

2011-10-05T00:17:00.000-07:00

Incepand din saptamana aceasta impreuna cu un fost coleg de facultate, actual coleg de munca, voi filma primul roman video din tara. Din cate stiu nimeni n-a mai facut-o pana acum. Da, O.K. Veti zice am vazut filmulete de scurt metraj pe YouTube, unde citeau poezii sau proza scurta. Iar eu voi raspunde Da, dar nu ati vazut un roman intreg citit sub format video. Nu este film artistic. Nu este documentar. Nu este un proiect cinematografic. Am sa vad daca pot sa-l rulez prin cinematografele romanesti. Un lucru este sigur, veti fii primii care vor vedea romanul video gata. Iar mai devreme sau mai tarziu se va achizitiona si din librarii, magazine, chioscuri de ziare, etc.

Andrei Ruse - Dilăr pentru o zi

2011-10-04T01:05:00.000-07:00

Ultimul roman al scriitorului şi poetului Andrei Ruse este o creaţie genială, care balansează între limbajul de argou şi neologismele jargonizate. Asemeni unui cerşetor expert în şlefuirea diamantelor, personajul principal ne descrie lumea drogurilor din exterior, cât şi din interior.
Acțiunea decurge în Bucureştiul zilelor noastre, unde polițistul Radu (proaspăt transferat la secția Antidrog) îşi doreşte pentru binele familiei şi repectul colegilor de sediu să prindă un traficant de droguri periculos. Florin, un foarte bun prieten polițist, îl indrumă spre dealer-ul Dan. La scurt timp după ce se întâlnesc, Radu află că planul lui este dat peste cap de simplu fapt că-i fratele lui Florin. Oscilând de-a lungul cărții între a-l prinde sau nu pe "dilăr", personajul nostru experimentează "țara minunilor".
Dintre toate romanele despre droguri/drogați, pe care le-am citit (Junkie de William S. Burroughs, Fear and loathing in Las Vegas de Hunter S. Thompson, Recviem pentru un vis de Hubert Selby Jr., Pe drum de Jack Kerouac sau Confesiunile unui opioman englez), Dilăr pentru o zi ne oferă nu doar doza literară de adrenalină, dar şi umorul presărat cu filozofii existențialiste de tip nietzscheene sau à la Charles Bukowski.

YouTube Sucks by Cristi Giambaşu

2011-09-30T00:56:00.000-07:00

Mulţumescu frumos YouTube pentru că mi-ai şters bunătate de reclamă fără să te uiţi dacă era într-adevăr inadecvat conţinutul (aşa cum mi l-ai etichetat).

http://cristigiambasu.blogspot.com/2011/09/youtube-sucks-by-cristi-giambasu.html

Lansarea volumului "Carnete/ Joaca-te cu aceasta tarana/ Cu toate focurile stinse" de Henry de Montherlant

2011-09-23T09:57:00.000-07:00

Dacă ieri v-am delectat cu, aşa zisele carnete ale lui Jung, azi ne confruntăm cu altele, dar de dimensiuni mult mai reduse. Pentru prima oară au fost traduse în limba română. La Biblioteca Centrală Universitară - corp Boema va fi lansarea volumului Carnete / Joacă-te cu această ţărână / Cu toate focurile stinse de Henry de Montherlant. Cuvântul a fost luat de către domnul Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român. Iată cum a decurs în fotografii:

Până să înceapă discursul am citit de Henry de M.

Lansarea volumului "Cartea Roşie" de Carl Gustav Jung

2011-09-22T13:22:00.000-07:00

Cunoscută drept opera secretă a marelui psihanalist austriac, Jung a scris Cartea Roşie (Liber Novus, titlul original)între 1914 şi 1930 (16 ani ţinând-o secret chiar faţă de proprii copii o perioadă). Au urmat apoi 80 de ani, în care atât cât era în viaţă, cât şi după moartea lui, familia pastrează cartea în dulap nepublicată. Totuşi acum 2 ani a fost publicată pentru prima oară (franceză, engleză, germană, japoneză, spaniolă şi portugheză).

Volumul de 371 de pagini, care conţine ilustraţii color, realizate de Carl Gustav Jung, este o adevărată poartă de intrare în mintea psihiatrului. Jung şi-a caligrafiat cu litere gotice elaborate cele mai adânci gânduri, într-o carte care seamănă cu un tom medieval.

A îmbogăţit „Cartea Roşie" cu desene, multe fiind reprezentări de mandale (în budism şi tantrism - imagini-simbol servind ca instrument al contemplaţiei; cerc magic), reuşind să obţină adevărate radiografii ale Sinelui. „Sufletul meu mă duce în deşert, în deşertul propriului meu Sine. Nu mă gândeam că Sinele meu e un deşert, un deşert uscat, fierbinte, colbuit şi fără apă. Călătoria duce prin nisip fierbinte, îmi croiesc drum încet, fără ţintă vizibilă, fără speranţă. Ce înfiorătoare e această pustietate. Am impresia că drumul duce atât de departe de oameni", scria Jung.

La Editura Trei, cartea editată de Sonu Shamdasani, specialist în istoria psihologiei, a fost publicată în traducerile Vioricăi Nişcov (din limba germană) şi ale Simonei Reghintovschi (din limba engleză). „Anul 1913 a fost crucial în viaţa lui Jung. El a început un experiment cu sine însuşi, care a devenit cunoscut drept «confruntarea cu inconştientul» şi care a durat până în 1930", scrie Ulrich Hoerni, nepot al lui Jung şi administrator al arhivelor Jung.

În timpul experimentului, Jung a elaborat o tehnică pentru a ajunge la baza proceselor sale interioare, pentru a traduce emoţiile în imagini şi pentru a sesiza fantasmele care acţionau „subteran". A numit această metodă „imaginaţie activă". Mai întâi, şi-a „înregistrat" fantasmele în „Cărţile Negre". Apoi şi-a revizuit textele şi le-a copiat cu un scris caligrafiat într-o carte numită „Liber Novus", legată în piele roşie şi însoţită de propriile desene. A fost cunoscută mereu drept „Cartea Roşie".

În 1930, Jung a terminat experimentul şi a pus deoparte „Cartea Roşie", neterminată, şi a lăsat-o să zacă într-un dulap zeci de ani. În 1983, Societatea moştenitorilor lui C. G. Jung a pus-o într-o cutie de valori securizată, până a decis scoaterea ei la lumină, în anul 2000. Păstrarea în stare bună a „Cărţii Roşii" se datorează, printre altele, faptului că a fost rareori deschisă.

Vă ofer în premieră fotografii din Cartea Roşie cu o condiţie, să nu spuneţi la nimeni de ea, deoarece-i secret :)

Geshe Rabten - Meditaţia şi viaţa cotidiană (Lansare de carte)

2011-09-13T11:42:00.000-07:00

Ieri a avut loc la librăria Cărtureşti (în parteneriat cu editura Herald) o întâlnire cu unul dintre primii elevi ai Maestrului de meditaţie Geshe Rabten. Spre dezamăgirea mea nu i-am memorat numele,însă putem face o excursie fotografică:

GESHE RABTEN RINPOCHE s-a născut în Tibet în 1920 şi a fost un Maestru de meditaţie deplin realizat. În 1964 devine unul din asistenţii de filozofie ai S.S. Dalai Lama. El a fondat în Europa mai multe centre unde se studiază buddhismul tibetan: Rabten Choeling în Elveţia, Tashi Rabten în Austria, Ghe Phel Ling în Italia, Centrul Tibetan în Germania. Se poate spune, pe drept cuvânt, că Geshe Rinpoche a fost principalul fondator al unei tradiţii pure şi complete a Dharmei în Europa.

Cartea de faţă Meditaţia şi viaţa cotidiană cuprinde două învăţături de mare însemnătate: „Stările conştiinţei" şi „Meditaţia şi viaţa cotidiană". Stările conştiinţei tratează despre unul dintre subiectele cele mai importante ale buddhismului. Mintea sau conştiinţa nu este o simplă temă comună religiilor şi filozofiilor, ci reprezintă, de fapt, punctul central al tuturor trăirilor noastre, însăşi caracteristica ce distinge fiinţele de restul fenomenelor existente. Cea de a doua parte a volumului, Meditaţia şi viaţa cotidiană, conţine instrucţiuni indispensabile tuturor celor care doresc să se dedice în mod serios practicii meditaţiei. Graţie măiestriei sale pedagogice, Geshe Rabten a creat o metoda clară şi accesibilă, la îndemâna oricărei persoane ce se dedică practicii.

Vernisaj - Clasici ai culturii romane. Expozitie de portrete

2011-08-26T00:36:00.001-07:00

Expozitie de Calicaturi la Muzeul Literaturii Romana

In ordine:
Zaharia Stancu, Victor Brauner,
Veronica Micle, Vasile Alecsandri,
Tudor Vianu, Tudor Arghezi,
Timotei Cipariu, Theodor Aman,
Stefan Iordache, Sextil Puscariu,
Serban Cioculescu, Sabin Balasa,
Pietris Bogdan, Pistoru' Gheorghe Constantin,
Petre Ispirescu, Octavian Goga,
Nicolae Tonitza, Nicolae Labis,
Nicolae Iorga, Nicolae Filimon,
Nicolae Balcescu, Nichita Stanescu
Nichita Stanescu, Mircea Micu,
Mircea Eliade, Mircea Eliade,
Mina Minovici, Mihail Kogalniceanu,
Mihai Eminescu , Mihai Eminescu,
Matei Caragiale, Marin Sorescu,
Lucian Blaga, Lucian Blaga,
Liviu Rebreanu, Iulia Hasdeu,
Ion Slavici, Ion Salisteanu,
Ion Salisteanu, Ion Salisteanu,
Ion Salisteanu, Mihail Sadoveanu,
Ion Marin Sadoveanu, Ion Creanga,
Ion Barbu, Ion Agarbiceanu,
Ioan Cantacuzino, I.L. Caragiale,
Herta Muller, Grigore Vieru,
Grigore Antipa, Gheorghe Lazar,
Gheorghe Dinica, Gheorghe Asachi,
Gheorghe Asachi, Georghe Enescu,
George Calinescu, George Bacovia,
Gala galaction, Fanus Neagu,
Fanus Neagu, Fanus Neagu,
Eugen Jebeleanu, Eugen Ionescu,
Eugen Ionescu, Eugen Ionesco,
Emil Racovita, Emil Cioran,
Elena Vacarescu, Duiliu Zamfirescu,
Dimitrie Paciurea, Costache Negruzzi,
Corneliu Coposu, Corneliu Baba,
Constantin Noica, Constantin Dobrogeanu Gherea,
Constantin Brancusi, Constantin Brancoveanu,
Ciprian Porumbescu, Calistrat Hogas,
B.P. Hasdeu, Benjamin Fondane,
Bartolomeu Anania, Barbu Stefanescu Delavrancea,
Barbu Catargiul, B.P. Hasdeu,
Anton Pann, Anna de Noailles,
Alexandru Macedonski, Adrian Zisu,
Adrian Paunescu, Adrian Paunescu.

Unde sunt?

2011-08-08T04:38:00.003-07:00

Harta locaţilor virtuale unde pot fi găsit:

Pascal Bruckner in Romania (Bucharest 27 iulie 2011)

2011-07-29T05:39:00.000-07:00

Am fost acum doua zile la Intalnirea cu cititorii a lui Pascal Bruckner in libraria Carturesti. Din pacate nu pot posta decat fotografiile realizate, intrucat Blogger si YouTube nu-mi permit sa incarc o inregistrare video de peste 100MB sau audio.

Coperţile Capitolelor romanului în AVANPREMIERĂ

2011-05-23T04:17:00.000-07:00

BIVOLUL ÎNDRĂGOSTIT

ÎN PARADISUL ETERN

I LOVE YOU WITH ALL I AM

BALANŢA ECHILIBRATĂ

ÎNVINGĂTORUL

EROTICACTE

GRANIŢĂ ŞI HIPNOZĂ

DRAGĂ BEATRICE,

NOUA CAMERĂ

Literatura Viitorului

2011-05-18T01:29:00.000-07:00

A luat naştere un nou curent literar numit Literatura Viitorului. A luat naştere o nouă psihologie, Psihologia Literară. A luat naştere o nouă terapie, Psihoterapia Literară.

http://literaturaviitorului.blogspot.com

EPITETELE IUBIRII - Primul Epitet "Bivolul Îndrăgostit"

2011-04-26T11:44:00.001-07:00

Primul Epitet - Bivolul Îndrăgostit (parabola care deschide literatura viitorului)

Într-o junglă din centrul Pământului era odată un bivol tânăr. În timp ce alţi bivoli îşi petreceau vremea muncind de dimineaţa până seara, iar noaptea se înplimbau cu femelele, junele nostru era visător şi romantic. Idealul său în viaţă era să îşi găsească o singură femelă, pe care s-o iubească blană şi suflet.
Adesea amicii lui din ogradă glumeau pe seama lui, spunându-i:
,,Mu!-ită-te la oile din pădurea învecinată, ce lână albă au… şi ce mai copite! Iar când merg adori să le vezi mişcându-şi codiţa. Sau poate eşti mai rebel de fel, plăcându-ţi vacile de la ferma umană.’’
Au zis câţiva râzând. Un alt bivol adăugă:
,,Lăsaţi-l, că lui îi plac iezii!’’
Toţi boii au izbucnit în râs.
,,Vreau să fiu cu celebra oaie cu lână de aur.’’
Când au auzit una ca asta, au început şi mai tare să râdă.
,,Nu există oaie cu lână de aur. Este doar o legendă pentru îmblânzit caprele.’’
Tânărul s-a supărat şi a mers mai departe cu gândul de a paşte lumea în lung şi-n lat ca să-şi găsească oaia mult visată.
La scurt timp după aceea, un taur bine hrănit vine şi îl vede pe bivol singur.
,,De ce stai încornorat?’’
,,Vreau să fiu cu oaia, a cărei lână este din aur, dar colegii de breaslă se bucură să aibe cât mai multe oi cu putinţă, o turmă întreagă.’’
,,N-am văzut niciodată o oaie galbenă. În lumea în care trăim ori eşti alb, ori eşti negru, dar dacă vrei să fii de altă culoare, trebuie să te iei în coarne cu ceilalţi. Însă un taur adevărat îi ascultă şi pe restul din junglă. Înţelepciunea vine din ceea ce mugeţi.’’
Bivolul nostru se lumină de fericire.

ACESTA ESTE UN FRAGMENT DIN PRIMUL CAPITOL AL ROMANULUI. PENTRU MAI MULT... CUMPĂRAŢI CARTEA, CE VA FI LANSATĂ LA SFÂRŞITUL ANULUI CURENT.

Primele reclame la romanul meu/ My book trailers

2011-03-19T01:42:00.000-07:00

Epitetele Iubirii de Cristi Giambasu

The Epithets Of Love by Cristi Giambaşu

VREŢI SĂ VEDEŢI VERSIUNILE PORNO ALE ROMANULUI MEU?
Intraţi pe:

http://eroticacte.blogspot.com

2011 - Anul publicarii romanului Epitetele Iubirii

2011-01-01T01:25:00.000-08:00

Romanul EPITETELE IUBIRII va fi publicat in anul 2011. Data exacta n-o stiu, insa doamnelor, domnisoarelor, domnilor, indragostitilor si indragostitelor va asigur ca prin intermediul acestui blog veti fi primii anuntati.

Pana atunci un an nou literar cat mai bun si o viata psihologica extraordinara. La multi ani!

Eroticacte

2010-06-09T04:47:00.001-07:00

Va prezint un fragment din piesa mea de teatru erotica publicata in avanpremiera pentru cititorii romanului.

Lectura placuta:

http://eroticacte.blogspot.com
http://eroticacte.wordpress.com

Epitetele Iubirii - World Wide News - Working

2010-02-05T01:42:00.000-08:00

Poate ca unii dintre voi va intrebati de ce n-am mai postat nimic in ultimul timp pe blog... Am sa va raspund doar din punct de vedere literar - am terminat de scris o parabola moderna; lucrez la volumul al doilea al romanului, iar cand il voi publica, s-ar putea sa fie ceva de genul "2 in 1" sau poate chiar "3 in 1", ramane de vazut.

Romanul pre-editat Epitetele Iubirii nu mai e de vanzare. Am vandut un numar limitat de exemplare fanilor, apropiatilor, colegelor, etc.
Pana la publicare, va urez toate cele bune!

I will survive!

Cina cea de taină a literaturii

2009-12-01T05:15:00.000-08:00

Invitaţii cinei cea de taină în ordine de la stânga la dreapta: Nicolae Manolescu, Norman Manea, Marin Mincu, Ana Blandiana(jos), Doris Lessing(sus), Hertha Muller, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Dinescu, Daniel Cristea Enache, Salman Rushdie, Paolo Coelho, Orhan Pamuk şi în centru se află Cristi Giambaşu.

Epitetele Iubirii - În Paradisul Etern

2009-08-26T06:43:00.000-07:00

EPITETELE IUBIRII
de Cristi Giambasu

,,Indata de atitudinile negative dispar, cand nu-ti mai ocupa mintea si inima, atunci apare dragostea. Si numai dragostea poate transforma actuala nebunie si dementa din lume, nu sistemele, nici teoriile, fie ele de dreapta sau de stanga." (Krishnamurti - Prima si ultima libertate)

Al Doilea Epitet
In Paradisul Etern

Ceasul iar suna la ora 8:15, motiv pentru care Cristi Deistasu se trezeste din patul sau tare ca rodonitul. Desi a dormit excelent toata noaptea, de abia se poate misca la baia lui - baie la care visase inca dinainte de a-si cumpara apartamentul cu doua camere mobilate. Inchide usa de la toilette si nepasator se uita la cum ii curge, ca un izvor potabil apa de la vecinul de sus.
Dupa ce se spala pe dinti si pe fata isi aminteste sa-si hraneasca pisica. Ii serveste pestele mult ravnit de catre aceasta.
Se indreapta spre bucutaria parfumata de un miros irezistibil. Era totusi aceasi farfurie plina de cartofi de aseara. Incantat ca are ce manca decat nimic serveste breakfast-ul calm, chiar foarte linistit. Si-a amintit ca in 30 de minute va trebui sa ajunga pe str Casa Nostra. Ca un adevarat artist, ce se considera a fi, lasa farfuria neterminata ca simfonia a 9-a a lui Schubert.
Fuge spre oglinda si repeta incet ca in fiecare dimineata:
,,Azi voi reusi sa-mi vand parfumul.
Azi voi reusi!"
Obosit isi inchide ochii, continuand sa-si repete sintagma.

Nu adormi, dar in minte i s-a proiectat esecul pe care l-a suferit in ultimul timp din punct de vedere amoros. Isi aminti de faptul ca iubita l-a parasit sub pretextul ca ar fi ,,mult prea aerian intr-o lume atat de crunta". Nu reuseste sa-si deschida bine ochii ca orologiul aflat deasupra oglinzii arata 8:38.
La 8:45 trebuie sa fie deja pe str. Casa Nostra. Daca ar fi luat liftul ar fi avut mult de asteptat pentru ca la ora aceasta erau nenumarate persoane, marea majoritate vecini, care utilizau dispozitivul. Grabit ca un pradator in mijlocul junglei, sare cate doua-trei trepte odata, ca in final sa ajunga la destinatia planului A: parter/ground. In timp ce coboara scarile este important de mentionat daca a uitat ceva.
Dar personajul meu este o persoana care nu are obiceiul de a se intoarce la cuibul sau ruginit de mentalitatea sa. La urma urmei - viata merge inainte.
Cristi pretinde a fi un artist intr-o societate mult prea materialista, dar concentrata pe tot ce este nou si cat se poate de bun din punct de vedere calitativ. Cand vine vorba de capodoperele sale putem mentiona un roman vandut intr-un milion de exemplare la doar o luna de la lansare, o piesa de teatru care a castigat nenumarate premii in tara si in strainatate, dar mai ales o miscare literara cu totul deosebita.
Revenim totusi la firul epic inchizand pentru moment paranteza in privinta decrierii personajului.
In drum spre planul B acest artist pierdut in timp realizeaza ca in fata garii metroului nu are decat mica suma de cativa lei, la care spera sa-i ajunga de mancare de-a lungul intregii sale zile.
Emotiile sale se dedublara in momentul cand: sa dea sau sa nu dea toti banii pe cartela, ca sa intre si sa ajunga in sfarsit la serviciu?, aceasta este intrebarea. O intrebare ce in macina destul de mult. Au trecut deja patru minute, iar in alte trei minute trebuie sa ajunga la destinatia sa. Osciland intre a da si a nu da, o domnisoara in varsta de 20 de ani vine la el zambind.
Era atat de ingrijorat incat nici nu o vazuse. Ochii lui ii lacrimeaza. Fiind o persoana punctuala, va susprina daca intarzie macar o secunda!
Fecioara se apropie de el si ii spune:
,,Si vrei sa intri, asadar, si sa iei metroul...
Te pot ajuta cu suma necesara
de bani, daca vrei."
Acel ,,daca vrei" se simtea pierdut parca in desertul plin de speranta a vocii sale. De fapt de abia se putea auzi un ,,daca...".
Raspunsul lui Cristi Deistasu a fost un da nelamurit, fiind ingrijorat de unde si-a dat incantatoarea domnisoara seama... Desi stia ca isi putea pierde un minut poleit cu aur, o intreaba:
,,Da.
Iti multumesc nespus de mult,
dar cum de ai realizat
ca am nevoie de bani
chiar acum?
Ii sopteste suav printr-un ras fierbinte, privindu-l fix in ochi:
,,O persoana car isi numara banii,
ca dumneata, insistent,
desi sunt doar doua bancnote,
este constient de faptul
ca nu-i ajunge si suspina,
astfel, indelung."
Trecura doua minute, dar tanarul scriitor, nu ar fi putut realiza nici ca ar fi trecut o secunda, dar nicio ora. Singurul lucru pe care il poate realiza actualmente este cum o viata intreaga a trecut orbeste.

Dupa ce ii ofera banii din geanta ei albastra, se produce un magnetism de-o energie permeabila intre ei. Ochii lui Cristi aluneca in privirile ei cu o unda putere, in timp ce ochii fetei asculta la granita dintre urechi valul iubirii lor. Tabloul, care i se poate reda unui simplu trecator, este acela ca sunt doi indragostiti de cand viata a aparut pe pamant. Cristi o lua de brat delicat si ii zice direct:
,,Te iubesc.
Te-am asteptat pe tine,
divina speranta,
sa-mi luminezi inima
si nu as vrea
ca tocmai acum
sa ma parasesti.
Lacrimile imi orbeau tristetea
de pe obraji, dar fericirea
numai tu mi-o poti oferi.
Ma inchin, cu respect si patima,
in fata ta, iti sarut mana ta gingasa
si daca ai putea sa ne vedem
inca odata
pentru o clipa,
un ceas,
o saptamana,
o luna,
... o viata.
Ea a ramas socata. Asemenea poezie romantica in proza nu mai intalinise de prea mult timp... poate niciodata. Desi nu avea obiceiul sa vorbeasca cu un strain, cuvintele sale erau ca un buchet de flacari oferite prin voce si priviri doar ei, si numai ei. Se uita timida la el si ii raspunde firava:
,,Iti multumesc
pentru razele pe care
mi le versi
in cascada sufletului meu.
Cat despre dragoste
ti-o pot oferi oricand,
chiar si acum,
dar numai daca este sincera."
Imediat dupa ce rosti aceste vorbe arzatoare, sirena cade in bratele feciorului, iar contopirea lor a avut ca rezultat un sarut profund plin de mangaieri capilare. Lui ii cade degetele prin parul ei, ca un pieptene, iar ea ii gadila gatul lui prelung, dar nu l-a atins.
Ca doi magneti se lipira, ca doi magneti de nedespartiti.
Timpul este deja ultimul lucru la care s-ar putea gandi ei acum.
Dupa ce au terminat sa se sarute indelungat, au decis sa se plimbe si sa se cunoasca mult mai bine. Cristi afla ca o cheama Beatrice Moraru si ca este o persoana solitara ca el. Ambii parinti i-au murit in urma unui accident cumplit, dar despre care n-au insistat. Sora ei cea mica studiaza de opt ani pianul, iar fratele ei cel mai mare s-a casatorit de mult. Locuieste impreuna cu bunica ei intr-o casuta. A visat de mica sa ajunga celebra in domeniul psihologiei. Iubeste arta, mai mult decat atat: picteaza si deseneaza. Desi indrageste foarte mult cainii, are trei pisici: doua dintre ele fiind ingrijite mai mult de catre bunica ei. In materie de carti citeste foarte multi scriitori romantici... asemenea lui.
Ce nu poate intelege Deistasu ar fi motivul pentru care este atat de fericita. Nu are prea multe, chiar mult mai putine decat el si zambeste tot timpul.
Parul ei este de un roscat atat de puternic, incat nici focul infernului nu-l poate depasi. Poate pentru ca-i de o angelicitate irefutabila. Fata ei este usor rotunda, iar tenul alb ca foile pe care scriu acum acest roman, asteptat sa fie sarutat de cititoarele din lumea intreaga.
Citeste, picteaza, deseneaza si, mai presus decat orice, are visuri... El nici nu-si poate aminti ultimul vis pe care l-a avut, cu atat mai putin sa-si conceapa unul.
Cand a auzit ea ca n-are niciun vis, a ras cald imbratisandu-l si ii sopti catifelat in ureche:
,,Orice om viseaza.
Acum tu visezi
sa fi cu mine,
iar visul ti s-a implinit."

Incremenit o stranse si mai tare in brate. Ochii ii lacrimau, ca niciodata in viata lui, de bucurie. Se mai scufunda inca odata in privirea ei si ii mangaie buzele sale de ale ei. Ca doi bureti se storceau reciproc in timp ce inimile pulsau, gata oricand sa erupa din pieptul fiecaruia. Sangele inundase in asa hal venele, incat organismul se infectase cu virusul iubirii.
Palmele lui au ajuns la etapa prin care simtira nevoia de a-i mangaia spatele. Buricul degetelor ii crea un rendez-vous lui Beatrice. O gadila, dar in acelasi timp o
si excita. Limbile celor doi se pierdura parca de secole in labirintul cavitatii bucale.
Si ei incepuse sa-i curga parauri de lacrimi de fericire, iar nasul deveni un lac curgator.
Buzele lui se hranisera indeajuns, asa ca aluneca cu grija spre gat. Avea ce sa cucereasca... Gatul ei se simtea ca pe o plaja, unde nisipul era pavat numai cu piele, o piele argintie, o piele ca neaua, o piele ca o hartie, o piele ca laptele si dulce ca zaharul sculptat.
Parfumul ei ii patrunse in narile lui, ca un spirit aromat ce ii plutea si ii gadila simtul. Dupa mai putin de un minut stranuta pe neasteptate. Intr-un moment atat de neasteptat ca o patase pe gat cu precipitatile lui. Cand s-a decis sa-si scoata servetelele umede din buzunar, Beatrice izbucni in ras. Desi era rusinat pentru fapta sa, zambi de i se puteau observa dintii sai albi ascunsi de buzele lui carnoase si rosi. Dar nu mai rosii decat petalele pe care le avea ea, sub numele de buze.
Se putea observa deja cum machiajul de sub ochi se intinse pe obrajii ei inrositi de fericire. Continua sa rada nepasatoare.
De mult nu mai exista in jurul lor oameni. Pe lume, pentru ei, ar exista doar doua persoane, dar si acelea au format un intreg. Se simteau ca si cum ar fi inglobati intr-o pictura uriasa din roua de pe sticla. Cristi simti sistemul muscular bine dezvoltat in interiorul sau, iar trupul a devenit un scut imbatabil.
Cand ambii au realizat ca timpul a trecut si ca trebuiau sa fie la serviciu pana acum, se trezira in fata usii. Initial nu a realizat nici Deistasu ca s-ar afla chiar in fata portii lui. Scoate numai decat batista lui rosie din buzunar si ii leaga ochii femeii, spunandu-i:
"Am o surpriza
pentru tine,
iubito!"
Se aude cum isi deschide usa si ii zice sa inainteze cativa pasi.
Cand ii cere sa se uite, aceasta a ramas cu mult mai socata decat in momentul cand ii marturisi cat de mult o iubeste pe neasteptate... Era cel mai superb dar pe care l-ar fi putut astepta de la un barbat. Era toata casa lui plina numai de flori: trandafiri galbeni si rosii, garoafe, zambile sau lalelele erau doar cateva plante din sutele de astfel de tipuri prezente.
In acel moment ea ii inchise usa si ii sopti fierbinte in ureche ca vrea sa faca dragoste in patul plin cu petale. Nebuneste se contopira trup si suflet, modelandu-si unul-altuia iubirea timp indelungat.
Nu era el prea vorbaret, asa cum n-a fost nici cu fosta lui prietena... pe care a iubit-o din tot sufletul, dar deja a uitat-o definitiv pe A. Dragostea l-a luminat, dar despartirile il intunecau.
Acum un an:
Fosta lui prietena statea pe o canapea dintr-o sala de teatru plangand. Inima lui se zdrobi cand o cunoscuse in aceasta ipostaza. A intrerupt-o privind-o fix in ochi. Ochii ei erau inlacrimati, deoarece a plans atat de tare inainte ca tot machiajul oferit de creion se prelungise aproape pe toata fata ei. Obrajii ei erau innegriti. Dupa o conversatie prin care el reusi s-o inveseleasca, incepu sa o sarute atat de pasional ca rujul i se intinse in jurul gurii. Aproape ca tenul ei alb nu mai exista pentru un timp: doar negru si rosu ...si ochii ei de un verde profund. O iubi pe aceasta pana in ultima secunda. Ar fi fost in stare sa-si sfasie cu o sabie trupul, numai sa-si scoata inima si sa i-o dea ca semn al amorului vesnic.
A fost si ea. A plans dupa ea. A iubit-o si pe ea. …Dar acum a ajuns sa tina din toata fiinta sa la Beatrice. O zana cereasca. O ducesa din frisca. O inima ce ii bate chiar langa a lui.
Ca si cum ar fi fost pierdut pe o harta, se rataceste cu degetul aratator dinspre nasul ei, pornind. Aluneca ca dintr-un deal pe buzele ei moi si cand ajunse la barbia ei rotunda, isi facu avant cu unghile si schie pe gatul ei suplu. In momentul cand se trezi degetul in desertul infernal al pieptului, ezita putin nehotarat: sa urce intai dealul din stanga sau pe cel din dreapta? Un lucru era cat se poate de sigur: ambele erau ca doua corpuri ceresti, ambele aveau aceasi inaltime, ambele erau gemene, ca doua solutii unde factorul comun era atingerea. Cand degetul ii atinse buricul, deja buzele i se deschisera si o saruta de acolo in jos...
Limbajul nu se ma pronunta, vocea tacea si, ca doi munti muti, le sovaiau cuvintelor sa patrunda in universul sentimentelor acestora de afectiune. Se citeau enunturile adresate unul celuilalt din priviri, buzele reactionau, iar trupul fiecaruia era transpirat.
Au trecut 60 sau chiar mai multe minute. Inimile lor se sufocara in taramul patului. Parfumul sexului adie. Aievea se putea simti prin petale. Adierea se putea simti prin camera. Se putea simti si in organism. Si inca cat de amplu si de bine se putea simti!
Camera se intuneca de parca ar fi fost miezul noptii, doar ca lumanarile se aprinsera in timp ce romantismul se incinse.
Mai clipira de cateva ori unul catre altul si se culcara imbratisati. Erau goi, doar ei amandoi. Somnul se adanci in timp ce visele lor se inaripara in minte...
El visa ca s-ar afla intr-o librarie. Recunoscu atat libraria, cat si standul unde romanul sau se vindea din ce in ce mai bine. Ca de nicaieri apare un tanar de douazeci de ani cu parul lung pana la mijloc, prins in coada, slab si imbracat tot in negru. Doar ochii lui erau verzi. Ii puteai observa bocancii la fel de negri ca ciorapii. Sprancenele erau lineare, iar buzele uscate. Se indrepta spre standul lui si, mai mult, ii citea din roman. Se duce spre baiat si il intreba:
"E ultima mea carte
...Te-ar interesa
s-o iei?"
Adolescentul se uita fix in ochii lui, pletele ii cazura peste fata si ii raspunse mahnit:
"Nu sunt atat de patetic,
incat sa-mi cumpar
propriul roman!"
Speriat de cosmarul acesta, se trezi dezlantuindu-si inima. Se indrepta spre propria baie; baie la care visase inca inainte de a-si cumpara apartamentul. Deschide usa de la toaleta si nu se mai uita cum ii curge, ca un izvor potabil, apa de la vecinul ce locuieste cu un etaj mai sus, fiindca era uscat complet tavanul. Inchide mai apoi poarta cu acelasi zambet care spera sa-l faca intr-o zi celebru.
Dupa ce se spala pe fata, isi aminti sa-si hraneasca pisica. Dar cand deschide usa din baie, o vede pe Beatrice in costumul Evei. Se uita pentru cateva secunde la ea, admirandu-i frumusetea, cat si perfectiunea, trupului sculptat parca numai pentru el. Era si el, de asemenea, gol. O ridica in brate si ii marturiseste:
"N-am iubit pe nimeni
asa cum te iubesc pe tine.
Esti aerul pe care
inima mea il inspira,
esti soarele meu
plin de lumina,
esti steaua din
miezul noptii,
esti luna mea plina,
plina de miere de albina."
El se simti ca in paradis de cand o saruta pentru prima oara. Un paradis unde visele devin realitate. Rade incet, iar apoi ii grai:
"Te cunosc de o zi,
dar promit ca
te voi iubi o viata.
Iti simt pulsul din palme,
iti simt a ta vibrare,
iti simt degetele cum
se pierd prin mine,
te simt langa mine,
te vreau mereu,
vreau sa fiu
mereu in tine."
Sentimentele lui sunt divine, cand patul se preface intr-un nor... si totul in jurul lor devine ceresc.
Ea intra in baie, iar el s-a dus sa se imbrace.
Era ora 8:15 iar, dar nu mai suna ceasul. In timp ce se imbraca vazu pe geam cum tipul cu parul lung din vis pleca sau poate se ducea intr-un nou drum, unul opus lui.
Termina de pus toate hainele, fiind gata de plecare.
Fuge spre oglinda si repeta incet, ca in fiecare dimineata:
"Azi voi reusi sa-mi vand parfumul.
Azi voi reusi!"
Obosit isi inchide ochii, continuand sa repete sintagma.
Nu adormise pentru ca deodata se trezi legat la ochi cu un fular. Beatrice ii sopti incet:
"Imagineaza-ti
ca am doua aripi:
cu pene albe si lungi,
simetric rotunjite la capat,
inalte si bine fixate
spre nori.
Parul meu rosu
ca
se intinde
peste ambii mei sani,
peste...
peste piept,
peste burta
pana la fund,
depasind buricul.
Sunt desculta si ma aflu pe nisip;
apa marii imi mangaie talpile,
iar plaja pe care o vei vedea,
dupa ce iti voi scoate
fularul de la ochi,
vei vedea ca zarea n-are capat...
este singurul lucru ce se intinde pana la infinit.
Dupa ce i-a dat jos de pe ochi fularul, nu-i veni sa creada. Nu se mai afla in fata oglinzii, poate dincolo de ea. Totul din jurul lui era un miracol, cu mult peste ce visa cu ochii stinsi. Totul era aprins. Iar ea. Ea era un Inger al Marii unde briza in spate o alina, iar valurile ii mangaia talpile.
Desculta il impinse spre marea albastra si usor dulce. Dar nu mai albastra ca ochii ei. Ca doi copii se jucara in timp ce soarele isi reflecta razele peste ei. Inotau ca doi pesti: ea o sirena, el un delfin. Doar ei doi erau in apa, desi, la un momentdat, cand intoarse el capul, vazu un pian albastru ca un aisberg. (Se speriara pentru o clipa). Din el se auzi sonata lui Gluck. Valurile dansau parca in ritm clasic. (Teama se metmorfoza intr-un extaz). Un alt fenomen ciudat e aparitia curcubeului, sculptat din maretia solara.
Beatrice il indeamna sa-l urce. El zambi, zicand ca-i doar un miraj. Cand o vazu ca se duce spre semicercul colorat, incepu sa strige vesel:
"Asteapta-ma
ca vin si eu!
As vrea sa parcurg
creatia divina...
cerescul
raportor pigmentat."
Razand se urcara in toboganul lumii. De acolo putea sa vada lumea reala.
Beatrice ii arata lui cum un om in varsta, cu ochii caprui si imbracat in maro deschis, se duce impreuna cu un tanar la conferinta lui din Centrul Cultural M.I.R.A. Tanarul nu realiza ca ambii se indreptara in aceasi directie. Dar cand se regasira, noua prezentare era una mareata. De o solemnitate inalta.
El vazu o studenta care hranea un stol de pasari de la ultimul etaj al unui camin. Aceasta le arunca porumbeilor grau in timp ce le filma, cum se zbateau sa apuce, fiecare pentru el, o grana in cioc.
Ei mai obeservara si alte evenimente de sus, iar una dintre ele era chiar nostima: intr-un teatru piesa nu se putea juca din cauza a doua babute care, desi n-aveau nicio invitatie stateau pe scaun si, mai amuzant de atat, se certau cu urmatoarele persoane, in ordinea venirii spre dumnealor: taxatoarea de bilete, femeia de serviciu, regizorul si chiar cu doi bodyguards. Asadar, se ajunse la concluzia ca o femeie in varsta nu se poate dezlipi niciodata de pe scaun, ba mai mult -> mereu se atrag, dar in niciun caz nu se vor respinge.
Un alt eveniment pe care il mai vazura era o nunta, parca si cerul, si pamantul, cat si apa si focul se adunara la ospat, iar preotul le sudara inimile celor doua viitoare personalitati: el un scriitor, psiholog si profesor, ea o invatatoare.
Si nu se termina bine nunta ca dincolo de ei, se putea simti eternul parfum al dragostei impregnat in privirile altor doi tineri. Dupa o conversatie amicala, ochii lui sclipira ca doua smaralde verzi si valoroase, in cele doua diamante ale ei inecate in lacul cristalin.
El si Beatrice se imbratisara si mai adanc, iar capul Beatricei aluneca pe umarul lui ca pe o perna a miracolelor. Perna viselor inflorite ingropata in pluta sentimentelor de afectiune.
Cand ei realizara ca totul e o reverie, o utopie, o dulce lume imaginara, o viziune din nirvana, se aruncara in adancul marii, innotand catre fund. In timp ce innotau se tineau de mana si admirau vietuitoarele subacvatice: pestii tricolori (unul albastru, altul galben si ultimul rosu) se indreptau, ca niste revolutionari, intr-o noua dreapta; pestii negrii (unii se rugau in lacasul lor spiritual, altii erai depresivi, nebagand lumea marina in seama, iar cei din urma aveau o etnie a lor si nu puteau sa inghita rasismul pescaresc) se introverteau reciproc; iar cei mari erau canibalii care se hraneau cu cei mai mici si saraci. Ce sa mai!? Aceasta coruptie acvatica depaseste cu mult politica pescarului...
Cei doi "scafandri" iubeau acest acvariu, dar doreau o schibare, doreau sa-si revada lumea de la care venisera. De aceea se tot chinuiau sa gaseasca o scapare spre tinutul lor.
Beatrice gasi un dop si imediat ii spuse lui:
"Numai in doi
puterea creste."
Se tot chinuira sa reuseasca. Trageau in continuu, dar fara prea mare noroc. O caracatita cand ii vazu se gandi sa-i ajute. Dar avea prea multe probleme pe cap, asa ca innota mai departe, trancanind:
"De abia pot
sa-mi rezolv
proprile probleme,
iar toti pretind
sa le rezolv pe ale lor.
Nu mai vreau
asemenea prieteni!"
Determinata pleca mofturoasa.
Aproape ca izbutira sa ridice dopul cand deodata dintr-un submarin din preajma iesi un scafandru care, dupa ce ii vazu, ii impinsera.
"Ati innebunit!
Vreti sa nu mai
existe apa;
oricum suntem intr-o
incalzire globala.
Toate vietuitoarele
vor muri,
inclusiv oamenii,
adica
inclusiv voi doi!
(tipa scafandrul)
Dupa ce
poluati natura,
o mai si lasati
fara bautura."
Pentru moment pleca si strainul ce purta costumul sau subacvatic, cat si Cristi & Beatrice.
Cei doi ingrijorati planuira, totusi, ca la miezul noptii, cand luna isi va purta cununa, sa scoata dopul si sa evadeze din taramul acesta ciudat.
Pana atunci se indreptau spre plaja, unde hainele lor se asterneau pe nisip uscate deja. Se imbracara si se distrara, de parca ar fi miezul noptii. Cu nisipul construira castele si palate, zidisera munti. Ridicara biserici de sticla, iar in dreptul lor cimitire vesele. Plantasera fiecare cate un pom la umbra caruia citisera Krishnamurti "Prima si ultima libertate". Iar cand se plictisira s-au decis as vada "Simfonia Fantastica". In universul muzicii clasice intalnira luptatori ce strafulgerau scena, tarani izgoniti, dar si victorii rasunatoare sub palose si sabii.
Dupa o seara cu Hector Berlioz, Cristi se hotara sa o ia pe frumoasa lui zeita spre Sevilla, unde cel mai bun prieten al sau, un barbier, sta inchis in varful unui turn dintr-un sat de langa o alta mare. Planul sau era sa-l elibereze si, impreuna cu acesta, sa scoata dopul, zburand prin valurile infinite ale Marii Meditarane.
Beatrice se necaji un pic. Nu stia daca va fi o solutie atat de buna sa iasa din lumea aceasta. Daca lumea de dincolo nu e locul de la care plecasera? Nu se mai pot oare intoarce in fata oglinzii din camera?
In drumul lor spre prietenul lui Deistasu, ea chibzui sa-l intrebe:
"Ce ar fi daca
am preface marea
intr-o oglinda uriasa,
asemenea ghetii unde
oricine se poate vedea
reflectat pe sine,
chiar si
soarele sau luna,
norii sau luceafarul?"
El o privii prelung in adancul ochilor ei si raspunse:
"In prezent
trebuie
sa-l salvez
pe barbier din
castelul sau de fildes,
apoi voi face tot
ce-mi sta in putinta
sa evadam."
Nu termina bine de ispravit ideea ca deja ajunsera pe celalalt taram latin, iar turnul era atat de inalt ca depasea norii, cerul, depasea cosmosul, atingea, parca, infinitul.
Dar dincolo de plan se intersecteaza enigma:
"Cum vom reusi?
...Doar nu urci zilnic
pana in varful unui turn
dintr-o zona rurala
cu o destinatie colosala."
Mai rau nici ca nu se putea -> Era atat de intuneric incat oricine ar fi fost prezent, ar fi realizat ca luna e singurul felinar aprins la momentul respectiv. Un intreg fluviu de ar innota, tot n-ar rezolva. Iar de-ar fi sa zboara cu aripile ei, ar obosi la un momentdat si s-ar prabusi.
Se gandira ambii minute, se gandira ore intregi, numai zile nu trecura in acel moment. Se gandira sa riste sa zboara, dar el a refuzat de frica sa nu pateasca ea ceva. La un moment dat, decisera sa plece doar ei si sa-l lase pe el acolo, dar ar fi fost un act de egoism. Se tot gandira si se razgandira pana cand lui ii veni un plan, parca de dincolo de aceste randuri scrise.
"Ce-ar fi daca am sapa
un tunel subteran
pana la el?
Daca tot ce vedem
ar fi doar o creatie a lui?
Iar daca si-ar fi construit
acest turn
ca un castel de fildes
in care sa-si petreaca
tot restul vietii?
Sa speram totusi
sa-l salvam
din inconstient,
pulsandu-l
din subconstient
in constient."
(grai Cristi Deistasu).
Beatrice ezita totusi:
"Ca sa pot parcurge
sub pamant,
va trebui
sa-mi rup aripile
si sa redevin
om,
sa renunt la nemurire
pentru tine,
pentru voi."
Si el o privi iar in ochi si ii zise:
"Sacrificiul
poate naste
o noua etapa
in iubirea noastra..."
Cand isi rupse cele doua brate divine, aura nemuririi se intuneca pana cand se elimina in infinit, in macrocosmos.
Si imediat incepura a sapa ore intregi ca doi castori. Pamantul le murdarira hainele, le intrara cred ca si in haine.
In final, au izbutit si acest plan. Cand au ajuns sa dea de piatra, parca funerara, o impinsera si o dara la o parte ca niste posedati.
Turnul respectiv era plin de scari, de trepte. Era un adevarat labirint pe care trebuia sa-l parcurgi treptat, dar sigur. Exista doar o singura scara, cea a vietii, celelalte trepte erau ale iubirii, ale fericirii, ale senzualului, ale impinirii, ale credintei, ale bunului simt, ale sanatatii perfecte, ale implicatiei, ale sufletului etern, ale raiului, a vesniciei, dar si scara mortii cu treptele sadismului, bolilor, chinului, egoismului (one man step), ignorantei, manipularii, ale urei. Era chiar scara in cer sa fi creat si scari alternatve, fiindca dupa ce au urcat scara vietii, Beatrice si Cristi au ajuns aproape de barbier, dar nu la el. Mai trebuia sa existe scara creatiei. De fapt, era scara creatiilor proprii. O scara pe care orice om trebuie s-o infaptuiasca de-a lungul destinului sau. Beatrice era derutata, de aceea Cristi ii explica faptul ca trebuie sa-si vizualizeze noua scara. Inchid ochii si las originalitatea sa preia controlul. Astfel a aparut cea mai elevanta scara - suprascara umana. Desi treptele erau asemanatoare, excelenta facea baza diferentiala. Ajunsi observara ca
nu era nimeni in jurul lor, de aceea s-au decis sa-l strige, dar ecoul nu repeta glasul lor.
Posibitatile erau multiple. Solutia era doar una:
Practic trebuiau sa mearga pe calea si mai buna pana sus, la capatul celalalt al monumentului. Inima lor ticaia si, ca un vulcan, clocotea. Se tineau unul de celalalt, stiind ca o noua pagina e gata sa urmeze. Suspansul creiona fiecare pas pe care il realizau. Totul era ca un portret in rama, gata sa fie animat de catre prezenta lor. Gura se usca, iar apa nu exista intr-un tunel creat de catre un geniu neinteles. Ca doi claustrofobi, isi citeau fiecare clipa inchisa de frica - din acest cilindru cotat cu trepte de la unu', doi pana la al treilea... aflat la poarta infinitului.
Barbierul se stia prea bine ca era luminita de la capatul turnului. Totusi, capatul nu se putea vedea. Ochii lor umani, ca patru bile, nu observau microscopul sfarsit.
In aceasta ecuatie, unde treptele se serpuiesc segmentar, unde peretii se unesc circular, unde panzele isi asteapta micile insecte zburatoare ca niste plante carnivore, unde inceputul isi cauta deznodamantul, aceste doua personaje ajung sa se simta ca doua minuscule creaturi: carabusi sau, mai degraba, purici, ce zac pe un plan ce cauta dupa egal, raspunsul la solutie.
Deistasu gandise ca in acest caz i-ar fi fost de mare ajutor aripile iubitei lui ca sa zboare prin colivia aceasta ruginita.
Singurul lucru pe care il puteau auzi acesti Adam si Eva erau valurile ce se spargeau in noapte, in mareata bezna pe care luna o vizualiza. Dar la ce folos e oare? Cu ce ii pot ajuta briza marii?
Cristi tresarii si striga zambind:
"Am o idee
care ne va salva,
ba mai mult,
ne va duce
cu valu' !"
El se gandi sa creeze un nou tunel subteran, unul care sa duca la mare. Dupa ce apa marii va parcurge tunelul, va intra in turn, inundandu-l. Volumul sau, mai degraba debitul fluidului, va creste pana la portalul barbierului. Ei vor inota astfel ca o bisectoare in plan.
Zis si facut, iar tunelul acesta functiona ca la carte. Ca printr-o teava (conducta), fluidul incolor, creat prin combinatia dintre hidrogen si oxigen, curgea si turnul il inunda.
In timp ce donjonul se umplea cat o cada, ei innotau, continuand sa se tina unul pe celalalt, dar, de data aceasta, in brate. Dadeau din picioare pana cand zarira o usita pe tavan.
Speriati sa nu se inece, au spart usa. Cand prizonierul auzi zgomotul, isi intoarse capul si sari din patul lui spunand:
"Ce cauti
in garliciul meu?
Mi-ati adus
oscilograful?
Cine sunteti,
apropo?"
Le zambi prietenos, gata sa-i stranga in brate pe straini.
Barbierul era un tanar, tot de 20 de ani. Prin ochelari ii citeai privirile din ochii lui verzi. Parul sau era scurt, dar tare ciufulit, iar zambetul sau te magnetiza. Ciocul lui netaiat nu era atat de mic asa cum v-ati imagina, atingandu-i genunchii.
Cand afla cine sunt strainii, tanarul barbier ii stranse in brate, dar cand auzira ca venira sa-l ia, le zise:
"Nu pot sa plec.
Am o datorie
lumii
cu o
- capodopera literara.
Romanul se va numi
Epitetele Iubirii
si presimt ca va fi
si ecranizat."
"Dar noi
cum
vom iesi
de aici?"
(intrebase Beatrice ingrijorata ca va fi inecata)
Apa marii continua sa se umple, iar singura persoana care era linistita din tustrei continua sa fie barbierul. Prietenul lor ii sfatuira, zambind spre ei:
"Pe cerul plin de stele,
daca priviti
cu atentie,
vedeti carul-mare.
El va va trimite
spre casa.
Trebuie doar
sa iesiti
pe fereastra."
"Si daca
nu vom ateriza
in carul-mare?"
"Atunci
nu veti trai
clipa
cand romanul meu
va ajunge
un best-seller
si voi fi nevoit
sa cheltui
toti banii mei
pe parastas."
(raspunse, izbucnind in ras, barbierul meu din Sevilla)
" Oooo, nuuuu!!!"
(tipa Beatrice)
"Oooo, daaaa!!!"
(ii continua sa strige sarcastic prietenul lui)
"Stai linistita,
draga mea iubita.
Te poti transpune
intr-alta lume
doar daca ai puterea
de a vedea
cu ochii gandirii
pe canalul sufletului."
"Si daca nu vom reusi,
Cristi?"
"Lectia de baza este sa vrei,
raspunsul relevant este ca poti."
"O puteti numi reverie,
utopie,
vis
sau,
Doamne fereste,
un cosmar,
un lucru
e sigur:
e de ajuns
sa deschizi ochii
si asta a fost tot"
(ii recita cuvintele sale amicul din Sevilla).
Nu ispravise bine de zis ca Beatrice deschise ochii si se trezise in bratele lui Cristi, care ii zise:
"A fost
un vis,
draga mea iubita.
Orice om viseaza.
Acum tu visezi
sa fii cu mine,
iar visul ti s-a implinit.”
Madame Beatrice se ridica din patul trandafiriu (se poate spune ca a avut un vis mitic) si deschide cartea de pe noptiera. Cu patima in privire, citeste in gand:
Ceasul iar arata ora 8:28, motiv pentru care Beatrice Moraru se trezi alaturi de iubitul ei, Cristi.

Primul Cenaclu Literar de pe Yahoo Messenger!

2009-07-21T09:21:00.000-07:00

Revenit fresh de la Ogrezeni, m-am gandit la un cenaclu literar cu totul aparte. Asa ca am pus bazele (cititi titlul)...
Exact! Primul cenaclu literar de acest gen vreau sa fie pe yahoo messenger. Poate participa oricine, atat prozatori, poeti, dramaturgi sau critici, cat si iubitori ai literaturii de pretutindeni, amici, prieteni sau oameni cu mintea deschisa.

Regulile sunt simple:
1. Stabilim o ora si o zi.
2. Vorbim doar pe yahoo messenger.
3. Cei care vor sa intre in conversatie cu noi, ne da un add = mie + voua.
4. Dupa incheierea sedintei cenaclului literar, nu este permisa continuarea.
5. Literatura propusa de mine va fi atat autohtona, cat si universala (daca va razganditi referitor la aceasta idee, imi dati un Buzz! sub aceasta pagina).
6. Cu acordul vostru, voi posta numele participantilor si cum a decurs sedinta/ sedintele.
7. Vorbim doar despre literatura.
8. Ne dam ID-urile de yahoo.

ID-ul meu de yahoo messenger este rob_zombie2007
Propunerile sunt binevenite. Ignore-urile si delete-urile nu sunt binevenite! :D

Epitetele Iubirii - World Wide News (today, 10th July 2009)

2009-07-10T06:39:00.000-07:00

Actrita Ana-Maria Irimia nu va mai citi la Ogrezeni (din motive personale),
fiind inlocuita de catre Ana Mitran, colaga mea de facultate.

Va asigur ca spectacolul va fii la fel de reusit. Asa ca va astept in continuare pe 19 iulie 2009 la Ogrezeni.

Epitetele Iubirii - World Wide News (today, 29th June 2009)

2009-06-29T09:49:00.000-07:00

Vineri, 19 iulie 2009, Cristi Giambasu va fi prezent la Centrul Cultural Ogrezeni, unde un capitol din Epitetele Iubirii o sa fie in lectura Anei-Maria Irimia. Pentru detalii referitoare la locatie: http://luciaverona.blogspot.com sau http://premiilelili.blogspot.com sau blogul vostru favorit -
http://epiteteleiubirii.blogspot.com

Oferta vanzarii romanului meu pe internet este inca valabila, fiind la acelasi pret de 15 lei exemplarul. Pentru contact: cristi_giambasu@yahoo.co.uk

Epitetele Iubirii - World Wide News - (today, 12th May 2009)

2009-05-12T09:04:00.000-07:00

NOU!!! PROMOTIA VERII!!!
Vand in premiera absoluta romanul indosariat, pre-editat, cu autograf original de la autorul in persoana si NECENZURAT la doar 15 lei exemplarul.

Promotie valabila pana pe 04.09.2009.
Pentru detalii: cristi_giambasu@yahoo.co.uk

Epitetele Iubirii - World Wide News (today, 25th April)

2009-04-24T22:53:00.000-07:00

Miercuri, 29 aprilie 2009, incepand cu orele 18:00, la Muzeul Literaturii Romane (Bld. Dacia 12, statia de metrou Pta Romana, la doua strazi distanta de Cinema Studio, cum o luati in stranga) la Cenaclul de la Muzeu, mult promitatorul scriitor de succes, Cristi Giambasu, va citi un capitol din romanul sau, Epitetele Iubirii. Veniti cu parintii, bunicii, strabunicii, fiice, fii, nepoti sau stranepotii nepotilor vostri.

Absentele sunt nemotivate!!!

Epitetele Iubirii - Luna de Miere (text integral si necenzurat)

2009-04-11T05:05:00.000-07:00

Copacii din jurul meu se dezbraca cu totii de cojocul plin de frunze rugunite. Luna pluteste in oceanul intunecat din negura noptii unde pana si stelele au prieteni si iubite, grupate, nevrotic, in constelatii.
Doar umbra mea ramane, pentru moment, singura sotie loiala in aceasta noapte de brumar. Intr-o lume in care indragostitii devin, ca doua inimi siameze (cu trupuri de sexe opuse, dar cu o gandire ce ii contopesc prin saruturi), creaturi subite.
Cararile se ratacesc, picioarele-mi sunt derutate, iar gandul... Gandul se declina deprimat impreuna cu toate substantivele comune ce descriu solitaritatea. In timp ce autorul se gandeste acum la un nou capitol, un epitet al dragostei puternic inaltatoare, un alt scriitor isi zdrobeste ideile in paginile lui de pe coirna --> pe curat, in timp ce vantul zgarie cerul.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Primul numar cardinal. Prima cifra. Primul cuvant rastit de mine. Era 1. Iar cand am cunoscut-o pe una, am aflat, pentru prima oara, ca in lume exista si cifra 2. Exista si unii, si altii... dar si ceilalti. Am descoperit momente cand in lumea mea sunt 1, iar 2... Doi a disparut. Doi si-a gasit pe "alt unu". "Unul" pe care il va respinge, mai devreme sau mai tarziu, din cactusul ei intern. Care tremura pentru 2? In afara de inima ei ghimpata ce-i inteapa, ucigandu-i pseudo-sentimentele. Daca se va intampla sa vina si al doilea numar in viata numarului doi o sa cunoasca formula:
In iubirea sincera si pasionala nu exista decat o dreapta finita pana la, in cazul meu, acest "alt unu", dar niciodata un 3. triunghiul desparte sentimentul profund.
2 risca sa piarda si pe 1, si pe 3 sau, in cel mai bun caz, sa castige unul. acel "unul" poate fii, mai degraba, 3. sau poate... 4. "alt unul" va ajunge in lumea mea, adica in lumea unuia singur. singur pe lume.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Dezvelit de plapuma amorului si descaltat de pantofii atingerii, lipit de manusile calde ale palmelor ei, ma inghit in creatia mea. Capodopera intr-o seara cu semiluna. Capodopera nebulosului mister.
La ce folos traiesc? Atata timp cat trecutul: e un vis personal, prezentul: o enigma, iar viitorul: o speranta. Iar si iar, mereu, permanent, fara nicio singura oprire, ceasul dragostei ticaie. Un ceas perpetuu care functioneaza fara baterie. Poate intra, cu o relatie, la apa, iar cand bazinul seaca, se poate umple la loc in tine. E in fiecare. Atat in persoana mea, a naratorului, cat si in persoana cititoarei... sau a cititoarelor. Poate fii procurat for free din magazinul sufletului deschis non-stop.
Continui sa ma plimb ratacitor prin labirintul vietii. Teorii tomnatice imi bantuie menirea. Orgoliul si mandria m-au parasit de mult. Inot prin vise si zbor spre asfintit. In seara aceasta sumbra ma leagana pamantul. Ma stie el prea bine, pentru ca zilnic ma tarasc dintr-o directie intr-alta.
Lumea care ma inconjoara se metamorfozeaza zilnic in furnici mecanice. Musuroiul e sistemul in care traiesc. Se zbat indutrializati. Muncesc industrializati. Invata diferite experiente industrializati. Si sunt bolnavi de industrializati... Dar nu toti sunt creaturile industrialului. Exista si creatile iubirii. Ale dragostei menite sa nu moara. Ale sensibilitatii molipsitoare. Sunt acele doua pete de cerneala pe care le vars in scrierea mea. Sunt acele doua numere cardinale de la care pornim cu totii. Sunt acele doua corpuri ceresti care plutesc in nocturn. Sunt acei doi despre care filozofez.
Femeia ramane frumosul. Atunci cand ma gandesc la adjectivul "frumos", un singur substantiv il merita sau, mai degraba, o merita: "femeia". Dar notiunea de frumos poate fi strans legata si de arta. Totusi, arta si frumosul raman, pentru mine, adanc ancorate in universul gandirii. Frumosul se inradacineaza in arta romantica si piere, definitiv, in tema uratului.
Emotia e o vibrare in candelabrul luminii umane. E ca si cum am sta noi doi, impreuna, doi necunoscuti pe o campie pustie, iar la un momentdat, foarte timid, iti ating gatul transpirat cu buricul degetelor. E ca si cum am tremura ca doua vrabii, ciripind pe o ramura destinul unui anotimp.
Focul intern palpita cand amintirile mi se dilata. Imi amintesc, si acum, ziua primului sarut, clipa ultimei atingeri si momentul cand ma indragostesc de clapele costumului feminin. Iar partitura nudului ei imi cutremura urechea muzicala. Ani, decenii, veacuri, dar si milenii influenteaza soarta dorului suav. Forma nemuritoarei nimfe ridica motivul muzei.
Corabia Supremei Impliniri se scufunda in adancurile menirii, invartind orologiul zeiilor. Implinirea este doar o etapa, nu un infinit din religia dragostei profund visata. Visul devenit realitate. Realitatea celor care viseaza. Pentru ca visul e cel mai frumos secret trait. Visand iti concepi viitorul. Sperand in visul tau.
Infatisarea ta divina este paleta in care ma pierd cu pensula prin misterioasele pavari. De fiecare data cand nu esti langa mine, iti invoc prezenta. Iti chem chipul, privirea si trupul in gandul meu. Te desenez in minte, te creionez in suflet. Vreau sa-ti... sa-ti mai sorb limba, sa-ti ling sarutul iar.
Si din nou sa ma simt un calator solitar, un calaret singur, un Quijote al dulcei tale emotii, singur in drumul spre noul si viitoarea mea muza.
In ascendentul noptii nemarginite o caut si o sper. Speranta pentru mine ramane ultima mea cheie; o cheie ce-si cauta lacatul ca sa deschida portile sentimentelor fata de cineva. O Alta Ea. Fiindca numai Ea ma va salva si-mi va repara craterul inimii.
Ca un unicorn alb cu ochii albastri, ca o reflexie a razelor soarelui in apa vietii, ca un inger fara nume, ca un cer lipsit de astre, ca un fulg de nea ce se prabuseste singur pe asfaltul gol, ca o umbra ce isi cauta in noapte stapanul, ca o pata de cerneala dintr-un stilou intr-o imensa foaie velina, ca un ceas ce ticaie fara sa taca, ca un copac pe o insula pustie, ca o floare in varful unui munte plin de stanci, ca o albina pierduta in afara stupului ei, ca un trup far spirit, ma caut de nebun.
Sunt un vierme care asteapta sa se prefaca in fluture. Imi doresc sa fiu o pasare nemuritoare, un vulture puternic, Pheonix. Iar daca as fi un fluture, mi-as dori sa fiu unul de scriere: un fluture-de-creatie... Creandu-si numele sau pe lista nemuritorilor literaturii.
................................................................ Dar ce se intampla?
Din pivnita casei mele se aud cateva batai.
Knock!
Knock!
Knock!
Knock!
O serie de lovituri din pivnita subsolului ........................................................................ Knock!
Knock! Knock!
Ma opresc din scris. Las pixul jos pe masa de operatie. Ma ridic incet si speriat de pe scaunul ce-mi scartaie pulsul. Dar pentru cateva secunde zgomotul se opreste. Se aud doua glasuri omenesti ciudate. Ma intind in patul meu ca Ulise in patul lui Procust.
Nu ma relaxez nici atunci cand vocile disparura parca in ceata. Ma intreb in emisferele encefalului, deasupra cerebelului:
"Sa fi fost oare o halucinatie fonica toate bataile, loviturile sau zgomotul din infernul casei mele, castelului meu de fildes... ?"
Dar nu termin bine de hasurat in memorie semnul intrebarii ca poarta se deschide, sparta pe alocuri de catre doi straini. Vazandu-i, sar din pat putin speriat.
Cine
sunteti?
Ce
cautati
in garliciul meu?
Mi-ati adus oscilograful?
Desi sunt cat se poate de nelinistit, le zambesc. Cum sa-ti explic, cititorule? Sunt fericit, in exterior - ca a venit cineva sa ma viziteze, dar in interior - clocoteste o oarecare emotie..."Oare acesti doi straini au venit la mine cu ganduri bune?"
Unul din ei deschide prezentarea. Unul dintre ei este, nimeni altul decat Cristi Deistasu, cel mai bun prieten din operele mele (personajul meu preferat), un personaj fictiv cu o inima regala si un curaj de neinvins. Domnisoara de langa el e Beatrice Moraru (asa cum am structurat-o in proza:
- mica - slaba - si de o frumusete divina).
Ii strang in brate amical, totodata sa ma conving ca sunt reali. Le zic ca sunt bine veniti in lumea mea. Cristi a venit sa-mi propuna o calatorie in universul epic. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Au venit tocmai acum cand am o datorie lumii cu o capodopera literara.
Mai nou, vad ca au spart o conducta in pivnita. Ma ridic de pe scaun si incerc s-o repar imediat, timp in care discut cu ei. Din teava se varsa un jet de apa.
Insa dupa reactia lui Cristi, dar si a Beatricei, apa din conducta ii nelinisteste: se simt ca si cum un ocean i-ar inghiti in curand. Oricum n-am de gand sa le spun adevarul. Beatrice insista sa ma intrebe:
Dar noi
cum vom
iesi de aici?
Cat se poate de linistit, le zic:
Pe cerul plin de stele,
daca priviti cu atentie,
vedeti carul - mare.
El va va trimite
spre casa.
Trebuie
doar
sa
iesiti pe fereastra.
Umorul se incinge in viziunea mea indata ce Cristi ma intreba:
Daca
nu vom
ateriza in
carul-mare?
Ce ne facem?
eram-lucrat.
Aceasta intrebare ma facu sa rad si le raspund pe un ton, mai degraba, de mascarici decat de viitor scriitor consacrat.
Atunci nu veti trai clipa cand
romanul meu va ajunge
un best-seller si voi
fi nevoit sa cheltui
toti banii mei pe
parastas.
Cristi, pe neasteptate, imi tipa in ureche, rupandu-si firele de par din podoaba capilara:
Acesta nu-i un vis!
E un cosmar!
Iar Beatrice plange...
Ingrijorat sa nu iasa un bad ending story, fara sa realizeze nimeni, nici macar cititorul, Deistasu descopera un fermoar la ceafa. Pentru moment se gandeste:
"Daca voi trage de el si-mi voi rupe pielea? Risc sa sangerez, sa imi cicatrizez o rana imensa pe spate. Insa, totodata, ar putea sa existe cealalta varianta:
sa ma dezbrac de pielea umana si sa descoper ca sunt, de fapt, un ...unicorc. Un cal magic alb ce isi poarta ,,trofeul" sau mandru in frunte, un corn ca de vanilie, de frisca, poate, dulce ca printesa mea, Beatrice."
Dupa ce isi deschide fermoarul, el observa ca din spatele sau ies doua aripi: cu pene albe si lungi, simetric rotunjite la capat, inalte si bine fixate spre nori. Era cu mult peste asteptarile lui imaginare. Nici mie nu-mi venea sa cred ca pot vedea asa ceva. Imediat ce Beatrice observa minunea angelica, zambetul ei arde lacrimile din obrajii acesteia rosii si rumeni.
Profit de evenimentul acesta neobisnuit si revin sa notez la biroul meu:
<>
Inchid ferestrele si continui sa ma uit afara, simitindu-ma ca in al saptelea cer. Din acest motiv poate am si iesit din casa la ora 20:51 (dupa ceasul din hol, aflat deasupra oglinzii).
Copacii din jurul meu se dezbarca cu totii de cojocul plin de frunze rugunite. Luna pleteste in oceanul intunecat din negura noptii unde, pana si setelele au prieteni si iubite, grupate, nevrotic, in constelatii. Doar umbra mea ramane, pentru moment, singura sotie loiala in aceasta noapte de brumar. Intr-o lume in care indragostitii devin, ca doua inimi siameze (cu trupuri de sexe opuse, dar cu o gandire ce ii contopesc prin saruturi), creaturi subite. Cararile se ratacesc, picioarele-mi sunt derutate, iar gandul... Gandul se declina deprimat impreuna cu toate substantivele comune ce descriu solitaritatea. In timp ce autorul se gandeste la un nou epitet al dragostei puternic inaltatoare, vantul zgarie cerul printr-un fulger
Totodata, pe drumul meu confuz, fara vreo directie anume, imi amintesc de poezia ,,daca..." a lui Rudyard Kipling
Insa Kipling e unul singur: ca mine, de altfel.
Nu era de ajuns ca afara norii din ciment pluteau deasupra mea, au trebuit sa ma inunde si in exterior. Sau, mai simplu spus, a inceput sa verse o furtuna de cuvinte cerul peste lumea mea pierduta. Stelele se ascund in spatele cetii malefice. Din cer ies sulite electrice, strapungand universul imaginar de cel real. Zgomatul lor imi aminteste perfect de "Ring des Nibelungen" a lui Richard Wagner, actul III din "Die Walkure" - Hojotoho! Timpul verbal se rataceste in manuscris si sfarseste, cazand atat corect, cat si gresit pe tiparul creatiei proprii. Mai mult decat "Götterdämmerung", o vijelie imi cutremura Siegfried-ul din mine. Zeii sunt complet debusolati. N-as da din pick-up-ul ce-l inspira pe autor acum o serenada made by Joseph Haydn! (o fi si din cauza faptului ca natura se dezlantuie... peste frazele mele, peste propozitile, peste cuvinte, peste litere, spintecand totul in silabe sinistre).
Asadar ma hotarasc sa-mi migrez prezenta int-un cuib plutitor, unde nici macar o specie de animale salbatice nu salasluieste. Aparent arata ca un lacas de cult, o catedrala sau vreo biserica. Nu e exlus sa fie singurul obiect existent pe taramul acesta aproape inundat. Nivelul apei creste cu fiecare minut sau chiar secunda. Rugina se depune pe strazile concepute din fier vechi.
Ca sa intru in corabia sacra sunt nevoit sa platesc o taxa. Asa imi spune un individ de talie extrem de inalta. Uriasul seamana, realativ mult, cu Frankenstein de madame Mary W. Shelley. Un roman care m-a fascinat extraordinar de mult in adolescenta. Aveam obiceiul sa pariez cu ai mei ca "the novel beats the movie" (jucul meu preferat).
Dau, prin urmare, suma necasara si intru in zona respectiva ud.
Zona este tare intunecata. Cu mult mai intunecata decat spatiul de unde am venit. Aici totul pare pustiu, iar unicul mod de a demonstra ca nu este asa ramane muzica electro-industriala de factura pop sacadanta de la subsol. Corect spus ,,scari", deoarece era cat pe ce sa ma impidic de ele, dar bara din dreapta bratului meu ma salveaza in urmatoarele 9 secunde. Cobor cele noua trepte. Suntem trei fapturi acum: eu - personajul, umbra - trecutul meu si alter ego-ul - scriitorul: care se lasa pentru moment coordonat de a mea directie.
In afara de sound-ul bizar, nu se poate auzi totusi niciun glas uman. Cobor treptele cu mare grija, evitand caderea si ruperea vreunui cot. Distanta dintre fiecare treapta este relativ mica. Din acest motiv ma simt ca Big Foot. Sunt nesigur pe mine cu fiecare pas indeplinit. Aici apa nu poate intra. Ma aflu in underground-ul orasului. Un loc sumbru si bizar in splendoarea noptii sale.
Tot coborand, observ, la un moment dat, o lumina puternica care se tot schimba din secunda in secunda, in functie de ritmul muzicii. Ma indrept cu un optimism perseverent catre ea. Cand ajung la destinatia planului A: subsolul finit /undergroundul menit, incep sa parcurg cate doua-trei trepte odata.
Inainte de a intra in spatiul nou, privesc daca nu cumva exista vreun caine de paza sau vreun dragon/ balaur/ capcaun. Nein. O noua poarta (din oglinda retrovizorie) e deschisa, iar in fata ei se afla un tip cu parul scurt si cu ochii verzi, avand o pereche de ochelari sau, altfel spus, ma aflu eu. Usa o imping si mai mult, se deschide, intru si vad... Ceva mai ciudat de atat n-am mai intalnit de prea mult timp... In camera aceea se afla o armata intreaga de scaune goale. Incaperea este neasteptat de intinsa. Apoi nu inteleg de ce domnisoara de pe scena din fata multimii scaunelor danseaza intr-un ritm exotic semigoala in absenta publicului? Nu exista practic decat ea in intreaga sala. Ea si o pereche ordonata de lemne in care te poti aseza, urmarind spectacolul abstract, aparent erotic. Peretii aveau in total opt ferestre, dar nu le puteai deschide... s-ar putea sa fi fost blocate sau doar de forma concepute. Iau un loc pe unul din sutele de mobile realizate fara speteaza.
O sorb din priviri. Era o dansatoare impatimita. Era semigoala, dupa cum am mai spus. Sanii ei mari si rotunji se intindeau pe pieptul ei delicat de slab si suplu. Doar lenjeria intima era singura haina pe care o purta. In picioare avea o pereche de pantofi cu tocuri inalte si negre ca lenjeria mai devreme mentionata. Era roscata cu ochii albastri. Arata nespus de bine, dar este si nespus de vulgara. Cand am intrat sa-i vad spectacolul, pe fata ei se poate observa cum un zambet ii rasare. Este un inger al intunericului, o creatura a infernului, dar este si nedescris de sexuala. Nu pot sa rezist cand incep s-o vad venind la mine si mimand actul sexual. Era ca si cum si-ar fi dorit sa o intretinem. Ambii suntem artisti, doar ca eu sunt un artist al literaturii, in timp ce ea este o artista a frivolitatii. Nu pot sa cred ca relatez un asemenea eveniment.
In ochii ei puteai sa vezi cat de bine isi juca rolul. In toata sala respectiva eram doar noi doi. De altfel, putem sa facem dragoste. Totusi, singura problema ramane ideea ca ea nu stie ce e iubirea. Femeia aceasta intretine relatii sexuale cu oricine. E mult prea riscant pentru mine. Ar putea sa aiba vreo boala... Nu se poate!
Asa ca dezamagit ma ridic de pe scaunul la care m-am asezat si plec din inacapere, desi ea insista sa raman. Mimeaza pana si tristetea. Se descalta de pantofi si cazu la genunchii mei. Era mult peste nivelul meu.
Urc scarile cu o viteza cat mai accentuata. Nu ma uit in spate ca sa nu ma razgandesc. Se aud pasii mei in ecou, iar vocea ei nu mai exista. Era o tacere in spatele meu. Nici muzica nu se mai aude. Cand am ajuns in fata usii, in momentul cand am pus mana dreapta pe clanta, ea ma oprise, atingandu-ma. Imi lua palma si o aseza pe sanul ei stang. De acolo ii puteam auzi inima cum batea. Si batea numai pentru mine in acel moment. Inlacrimat intreb:
Ce vrei de la mine?
Ma iubesti?
E imposibil!
Intre noi exista o antiteza:
tu esti luna,
eu sunt soarele.
Tu traiesti viata in pamant,
eu desupra.
Tu esti o pacatoasa,
eu un credincios.
Tu esti negru,
eu sunt alb.
Tu esti...
Ma intrerupe punandu-mi doua degete (degetul mijlociu si aratatorul, unite) desupra buzelor mele. Se uita fix la mine cu o privire fierbinte si fara glas ma saruta plina de tandrete. Degetele ei le simt cum cad pe gatul meu ca un furtun cu apa peste focul ce-mi arde. Ma intinde pe usa si ma dezbraca, dandu-mi bluza jos, iar haina se uita de la piciorele nostre cum ne contopim in caldura subterana. Sarutul ei se varsa de la buze spre gatul meu, de la tot pieptul meu si pana la buric. O opresc cand ajunge acolo. Ma cobor in genunchi, si eu la pamant, si o imbratisez in acelasi timp cand o ling pe piept. Ii mangai sanii cu o pasiune arzatoare. Ea se excita de fericire. Musc cu bezele incet urechile ei atarnate intr-o pereche de cercei din aur. Alunecam pe covorul din fata usii, tarandu-ne pe scari. O sarut pe rujul ei suav. Atunci cand am reajuns in camera unde isi tine ea spectacolul, o iau de coapse si de spate o sprijin la perete, apoi o duc pana la scena respectiva. Spectatorii imaginari se uita socati. In multimea vida vocile au amutit. Muzica se transforma in jazz, iar ea transpira din ce in ce mai mult pe corpul meu. Dupa minute, trec orele. Degetele mele pretuiesc fiecare particula din pielea ei, tinand mortis sa pastreze contactul vizual intens si infinit.
Ma atinge ca si cum ar fi pentru prima data cand face dragoste, nu sex, cu un barbat.
Cand terminam primul act, incepem cu al doilea, apoi cu al treilea... (piesa de teatru a artei sale) tot asa pana cand nu mai putem. Ea ma incoroneaza dam, eu o incoronez pe ea dama. Ne pipaim reciproc. In noi este o foame de amor. Un amor sigilat intr-un "love bar", in care inainte scria pe o placuta deasupra "sex club" sters bine de tot. Barul lipseste ca si sexul ei in sexul meu. Goi ambii ne sarutam si ne atingem. Costumele se prefac in cele ale lui Adam si a Evei.
Intregul nihilism vad cum se evapora tot mai rapid din mine. Pana cand dispare in intregime prin tavan. Dintr-o gaura din tavan iese o raza de lumina extrem de puternica. Ii acopar ochii ei cu ploapele sperantei. Si ne imbracam. In acest timp ne privim patrunzator unul in celalalt. I-am simtit intregul organism, intreaga fiinta. Acum ii pot vedea toate organele prin pielea ei care luceste insufletita. Imi sopteste in ureche:
Acesta nu-i
sfarsitul.
E doar
inceputul.
Iar tavanul crapa, se rupe pentru a lasa o gaura, in care sa patrunda pentru prima oara in viata mea LUMINA.