
Prima oara cand am vazut coperta cartii editurii...
NOMINA (what? hmmm?) am crezut ca Stephanie Meyer meets Vama Veche pe ritm de Negura Bunget (deoarece in spatele ei vezi un scriitor incruntat in negura poeziei Liber). Contrar asteptarilor eclipsei dintre iubire si intuneric, ma confrunt cu un set de nuvele/povestiri, unele cu un iz de basme (
Zmeul Zmeilor si Fat Frumos,
Menestrel,
Printesa mea,
Cavalerul Locurilor Sfinte), altele cartoonizate (
Desen animat,
Sirena,
Pisicul), cat si in ritm de iubire (
Sex,
Machiajul,
Te iubesc,
Ea), etc. Volumul de fata incepe cu
Cel mai singur om de pe pamant (nostalgica poezie epica) urmat de un looser
La agatat (povestirea cea mai apropiata de
Nopti de Vama). De ce zic "cea mai apropiata"? Pentru ca per ansamblu actiunea circula atat intr-un tren (
Pe tren,
Amore), cat si la Cabana Piatra Mare (
Rapa), Muntii Stancosi (
Ursul), in metrou (
Jaluzele), deci Bucuresti (
Dorintele)... Din punct de vedere calitativ, povestirile merg de la un umor rafinat (
Pisicul,
Amore) spre un umor bizar (
Desen animat), de la jocul nostalgic si melancolic din prima povestire spre dorintele sechestrate intre real si virtual.
Per ansamblu creatiile lui Dan Nita te tin treaz, te amuza, iti pun gandirea in priza, te duc spre meleaguri diverse, dar mai presus de orice iti interzic sa intri in monotonie.
Curios despre cine si ce-i cu el, am vizitat link-urile facebook, hi5 si blogspot oferite sub drepturile de autor. Mare mi-a fost surprinderea ca 5000 de internauti sunt pe lista de friends a paginii oficiale Nopti de Vama, peste 7000 au dat like, iar aproape 700 au vorbit despre... volumul II, insa la editura
Graph Byte 2011.
In final raman cu aceleasi doua intrebari majore:
De ce edituri obscure pentru un talent neasteptat? si, mai ales,
De ce coperta nu-i reprezentativa? (sau poate nu pentru mine, un cititor)